Istoricul: Din cele mai îndepărtate timpuri, în jurul muntelui Ceahlău au existat numeroase schituri sau peşteri cu pustnici, călugări şi călugăriţe. Unele au fost mistuite de foc, de avalanşele de zăpadă sau de stâncile prăvălite peste ele. A supravieţuit timpurilor numai Mănăstirea Durău. Sunt cunoscute din lucrările de specialitate schiturile pentru călugăriţe: Casiana Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desfiinţat în secolul al XIX-lea; Răpciuni Ceahlău, cu hramul Sfântul Ioan Teologul, fondat la începutul secolului al XVIII-lea; Sofia Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desfiinţat în secolul al XIX-lea. Pentru călugări au fost schiturile: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil Răpciuni, fondat înainte de 1773, transformat apoi în parohie în secolul al XlX-lea; Gura Bicazului, început în secolul al XlX-lea, acum dispărut; Sfânta Treime din Poienile de sub Ceahlău, fondat în 1599 de Ieremia Movilă, de asemenea dispărut.

            Descriere: Formă treflată, cu liniile curgătoare ale acoperişului bătut în solzi de cupru. Paraclisul nu e mai mare ca o încăpere ţărănească.

            Pictura: În curs de realizare.