 Istoricul: Biserica mare a mănăstirii a fost ridicată în 1760-1762 de Episcopul sârb Sinisie Jivanovici, un vajnic luptător pentru apărarea ortodoxiei din părţile Aradului, Bihorului şi Halmagiului, care, în 1759, a reuşit să viziteze 275 de localităţi ale Bihorului dintre cele 332 existente. Avea relaţii de frăţie şi colaborare cu Episcopia Râmnicului. Bunăoară, pe data de 2 decembrie 1752, Episcopul Climent al Râmnicului îl înştiinţează printr-un mesaj că Oprea legătorul este însărcinat să aducă 200 de cărţi în districtul Aradului. Cu sprijinul Episcopului Grigore Socoteanu, a editat în 1761 Pravila de rugăciuni a sfânţilor sârbi. |
 Descriere: Biserica din zid, face corp comun cu conacul, care, după construcţie, a devenit reşedinţa de vară a Episcopiei, iar azi adăposteşte muzeul mănăstirii. Din dorinţa Episcopului Sinisie, biserica şi conacul au fost construite în stil baroc. Ele descriu împreună un plan în forma literei U. În colţul de vest se află turnul, care, în structura verticală, prezintă două registre despărţite la mijloc de o cornişe bine profilată. În axul turnului este situată uşă de intrare în biserică. Uşa are un ancadrament dreptunghiular cioplit în piatră de gresie. Biserica este compartimentată în altar, naos (cu o suprafaţă foarte mare şi flancat spre altar) şi pronaos, cu pilaştri care au un profil simplu. Pronaosul, de o formă distinctă, are în partea nordică o absidă cu o curbură largă. Catapeteasma din lemn de tei este construită în stil neoclasic. Uşile Împărăteşti, de inspiraţie rococo, sunt ornamentate cu scoici, vrejuri, flori de trandafir şi executate în traforaj. Pe iconostas sunt fixate 22 de icoane pictate, în 1767, de Ştefan Tenetchi, în manieră italienească. Turlă piramidală este acoperită cu tablă de zinc. |