Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea GALATA

Mănăstirea GALATA

            Istoricul: În prima sa domnie, 1574-1579, domnul Moldovei Petru Şchiopul, construieşte o biserică la poalele dealului Galata, cunoscută ca Galata din vale, Galata de jos, sau Galata de sub deal. Această biserică a căzut la terminarea zugrăvirii ei din cauza unei alunecări de teren. A rămas de la biserica din vale clopotul care poartă inscripţia 7087 (1579) luna lui martie 25. Acesta are o formă frumoasă şi este decorat în trei registre, al treilea având un desen cu capete de bour. Clopotul se păstrează şi azi în curtea actualei mănăstiri Galata din deal. Galata din deal a fost construită tot de Petru Şchiopul în a două domnie în 1582, după lupta de la Bogdăneşti. S-a terminat şi sfinţit în anul 1584. Ctitoria a fost construită ca o cetate, fiind înconjurată de un zid puternic din piatră, care împreună cu turnul clopotniţă, prin poziţia sa strategică a asigurat un loc de refugiu pentru domn şi familia sa. Pentru aceasta a construit şi Casa Domnească. Totodată a fost construit corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreţia ca locuinţă pentru stareţ, trapeza, bucătăria, arhondaricul pentru cazarea oaspeţilor. Încă de la început Petru Şchiopul a dăruit mănăstirii valoroase odoare, obiecte de cult, veştminte şi a înzestrat-o cu sate şi domenii.


Mănăstirea GALATA

            Descriere: Aprecieri tehnice privind biserica. Este o construcţie din piatră şi cărămidă aşezate alternativ. Zidurile ei se înalţă pe un solid fundament de piatră. Soclul este înalt, în mod deosebit în zona altarului şi naosului, datorită diferenţei de nivel a terenului în pantă. Planul bisericii este trilobat, având interiorul împărţit în altar, naos, gropniţa şi pridvor. Altarul are absidă boltită semisferic. Deasupra mesei altarului se găseşte un baldachin de lemn sprijinit pe mici coloane împodobite cu ornamente asemănătoare florilor de crin. Catapeteasma, din zid, este pictată de Vasile Dubrovschi.

            Pictura: Aşa cum arată Paul de Alep în însemnările sale, Petru Şchiopul, până să se exileze în Tirol la anul 1591, a reuşit să realizeze pictura numai pe altar, naos şi o parte din pridvor. Pictura originală, executată în frescă, s-a degradat în timp şi în special din pricina incendiului din anul 1762. A fost refăcută de urmaşi în etape succesive, parţial sau în totalitate. În anul 1811 zugravul Vasile Dubrovschi a repictat în ulei catapeteasma, o parte din naos şi pronaos, pridvorul, strana arhierească şi câteva icoane. Dar şi aceasta a fost refăcută la mijlocul secolului al XIX-lea în cadrul lucrărilor de restaurare întreprinse de domnitorul Mihail Sturdza. Pentru a sugera patina şi pitorescul pe care le-a avut iniţial interiorul bisericii, în timpul lucrărilor de restaurare din 1967 s-au îndepărtat repictările din secolul trecut. Tabloul votiv, pictat pe peretele nordic al naosului, are o deosebită valoare artistică. Impresionează gama cromatică, cu tonuri calde de ocru, roşu şi gri puse în lumină prin asocieri valorice cu umbra naturală şi negru. Tabloul îl reprezintă pe domnitor, cu soţia sa, Maria, şi fiica sa, Maria, într-o atitudine solemnă, purtând coroane princiare pe cap. La restaurarea din secolul trecut a fost montat peste tablou un amvon care a distrus pictura, afectând zona cu îngeri şi imaginea Fecioarei Maria. În naos mai sunt pictate scenele Sfânta Treime, un sobor de îngeri şi Liturghia cerească, iar în pridvor, în stânga uşii de la intrarea în pronaos, este Sfântul Arhanghel Mihail. Deasupra aceleaşi uşi este reprezentată Fecioara cu Pruncul.

            Altele: Turnul clopotniţă a fost construit de domnitorul Petru Şchiopul în perioada 1582-1591, când au fost construite şi chiliile, trapeza, casa egumenului. Zidul de incintă, a fost refăcut de la brâu în sus în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849 şi 1849-1853), când s-a executat decorul cu chenar şi stema ţării amplasată deasupra intrării. Cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1961-1971 s-a făcut consolidarea turnului, s-a refăcut acoperişul şi s-a curăţat paramentul. După cutremurul de la 4 martie 1977 i s-au făcut noi lucrări de consolidare.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri