Istoricul: Sub deal, la apus de sat, a fost un schit de călugări înfiinţat la începutul secolului al XVIII-lea, ca metoc al Episcopiei Romanului. Către sfârşitului secolului al XIX-lea, s-a transformat în schit pentru maici, apoi în mănăstire pentru maici. Din cauză că biserica şi celelalte construcţii erau din lemn, cu vremea s-au dărâmat. Maicile au construit o altă biserică din piatră şi cărămidă. Nu se cunoaşte anul construcţiei, dar se cunoaşte că în anul 1928 a fost reparată de stareţa Xenia Sion cu banii proprii şi bani adunaţi prin colectă. Maica Xenia Sion s-a născut la 18 noiembrie 1873, iar la 15 noiembrie 1923 era numită stareţa mănăstirii. Duhovnicul mănăstirii, la data reparaţiilor bisericii şi clădirii pentru chilii, era Ieromonahul Ioachim Tănase, născut la 9 martie 1877. Clădirea avea 27 de chilii, iar soborul numără treizeci şi patru de maici.

            Descriere: Faţadele exterioare sunt tencuite şi zugrăvite în calciu, cu profiluri sub cornişe. Biserica este acoperită cu tablă. Incinta bisericii este cu iarbă, împrejmuită cu gard de ulucă la sud, nord şi vest, cu grilaj metalic şi plasă de sârma la est. Circulaţia în incintă se face pe alei betonate. La 20 m sud de biserică s-a construit o clădire parter din zid, acoperită cu plăci de azbociment pentru chilii, trapeză, bucătărie, cămări de alimente. Gospodăria anexă este construită la 25 m nord-est de clădirea chiliilor. Din zona de construcţie a aşezământului avem o frumoasă perspectivă: la nord-est, o vale largă continuată de dealul acoperit cu pădure, la est un sătuc, iar la nord-vest, peste deal, un cătun.

            Pictura: În interior se găsesc chipurile celor patru evanghelişti pe bolta din naos.Pictură din vechime.

            Altele: Are ca valori de patrimoniu două icoane: una din 1766, făcută de Zugravu Nectalie, iar cealaltă este îmbrăcată în argint de maistrul argintar Clara Iescu în 1831. Tot ca valori de patrimoniu, mai există un epitaf din 21 aprilie 1849, donat de domnul Mharzili, consilier al Ţarului Rusiei.