Istoricul: O primă informaţie istorică ne este oferită de inscripţia unei lepezi de mormânt, datată 7023 (1515), unde se aminteşte de o anume Teodora - roaba lui Dumnezeu care se numără printre ctitorii unei biserici existente în acest loc. La anul 7072 (1564) o altă inscripţie, pe o cruce mare din abanos cu ferecături de argint aurit, pomeneşte despre pan Maxim Burnar şi soţia sa, Antimia, care au dat-o la ruga lor bisericii din Iaşi, unde este hramul Înălţării Domnului. Maxim Burnar e socotit rudă a vel-logofătului Ioan Golia. O inscripţie datată din anul 7083 (1575) pe o donaţie a unui Tetravangheliar cu foile de pergament, legat în scoarţe de lemn ferecate în argint aurit, aminteşte prima dată de Ioan Golia, mare logofăt, care răscumpără de la tătari această podoabă bisericească şi o donează pentru sufletul lui şi al neamului său, la aceeaşi biserică, cu hramul Înălţarea Domnului. Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu apare printre ctitori, potrivit unui pomelnic, când mută capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi. La 1600 apare într-un pomelnic şi Mihai Viteazul, unificatorul Ţărilor Române pentru prima dată în istorie.

            Descriere: Aprecieri tehnice privind biserica. Ctitoria lui Vasile Lupu (el a făcut transformarea radicală la 1650) este realizată sub influenţa arhitecturii occidentale predominând stilul gotic, alături de influenţa arhitecturii greceşti în exterior, prin capitelurile tipic corintice. Construcţia este realizată din blocuri mari de piatră. Interiorul respectă în totalitate manieră bizantină, fiind împărţit în altar (foarte spaţios), cu Sfânta Masă de mari proporţii, care are un frumos baldachin deasupra. Este luminat de trei ferestre la est, una pe centru şi alte două în dreapta şi stânga acesteia. Naosul primeşte lumina de la o fereastră aşezată la sud şi alta la nord. Deasupra lui este o turlă deschisă, mare, de formă octogonală, care are opt ferestre, câte una pe fiecare faţă. Pronaosul, luminat tot de două ferestre, are o turlă asemănătoare celei din naos, aşezată mai spre pridvor. De la turlă, dinspre naos, coboară un zid susţinut de două coloane mari octogonale. În faţa acestor coloane (stâlpi), către naos, se află scaunele domneşti ale lui Vasile Lupu şi soţiei sale, din lemn de chiparos, cu o sculptură deosebit de frumoasă. Interiorul bisericii adăposteşte mormintele unor personalităţi ale epocii. Printre obiectele de preţ se mai remarcă policandrul aflat în pronaos şi patru sfeştnice în faţa altarului, donaţii ale lui Vasile Lupu. Turlele au fost la început în număr de trei, dar în timpul reconstrucţiei s-au adăugat încă patru, ajungându-se la şapte, model-unicat, care poartă amprenta bisericilor moscovite. Ferestrele bisericii sunt duble, terminate în arc, cu grilaje metalice la exterior. Pridvorul, cu intrarea la sud, are două portaluri asigurate de uşi în metal forjat. Deasupra uşii se află singura fereastră care luminează pridvorul. Uşile de acces spre pridvor şi spre pronaos sunt înconjurate de o frumoasă sculptură în marmură, cu stema Moldovei în partea superioară a portalului. Pronaosul, naosul şi altarul se înscriu sub formă de cruce, dar din exterior ansamblul pare dreptunghiular. Pardoseala este din plăci de marmură, iar acoperişul bisericii, dintr-un aliaj de cupru şi zinc.

            Pictura: O inscripţie din biserică ne informează că pictura iniţială este opera unui meşter pe nume Matei. A fost refăcută (inclusiv icoanele împărăteşti) în 1754, când au fost efectuate şi mari reparaţii la biserică. Două reprezentări votive în partea de apus a pronaosului îi înfăţişează drept ctitori pe domnitorul Ieremia Movila şi familia Golia înspre nord, iar spre sud este reprezentată familia voievodului Vasile Lupu. O mare parte a picturii a mai fost refăcută în anul 1838, dar cu mai puţină valoare artistică bisericească.

            Altele: Pictura. O inscripţie din biserică ne informează că pictura iniţială este opera unui meşter pe nume Matei. A fost refăcută (inclusiv icoanele împărăteşti) în 1754, când au fost efectuate şi mari reparaţii la biserică. Două reprezentări votive în partea de apus a pronaosului îi înfăţişează drept ctitori pe domnitorul Ieremia Movilă şi familia Golia înspre nord, iar spre sud este reprezentată familia voievodului Vasile Lupu. O mare parte a picturii a mai fost refăcută în anul 1838, dar cu mai puţină valoare artistică bisericească.