Istoricul: A fost construită pe la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, probabil de Vlad Dracul, prin 1440 a fost pustiită de boierul Albu cel Mare. Informaţii mai exacte arată că Vlad Călugărul întăreşte unele moşii ale obştii în 1488, dar primul ctitor cunoscut este Radu cel Mare (1490-1508), fiul lui Vlad Călugărul. În timpul lui, Mănăstirea ajunge una dintre cele mai bogate, fiind populată cu călugări cărturari. Între 1640-1655, tot ansamblul mănăstiresc este reparat de Matei Basarab. Apoi, Constantin Brâncoveanu, prin Ieromonahul Paisie, stareţul mănăstirii, face renovarea şi completarea ansamblului cu clopotniţa şi clădirile de pe latura stânga şi de nord. În 1775, s-a construit şi trapeza (sufrageria). Restaurat integral între anii 1958-1969, ansamblul mănăstirii Govora a suferit deteriorări în urma cutremurelor din 1977 şi din 1986, după care au început alte lucrări de renovare.

            Descriere: Biserica, aşa cum se prezintă azi, este din timpul lui Constantin Brâncoveanu. Amplasată în mijlocul incintei, are plan treflat cu abside poligonale. Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid gros care lasă o deschidere mare pe mijloc. Pridvorul este deschis, susţinut de opt coloane din piatră sculptată. Naosul, pronaosul şi pridvorul bisericii Govora seamănă foarte bine cu cele ale bisericii Surpatele. Tâmpla bisericii este din lemn de tei aurit, cu frumoase motive florale semireliefate, de mare valoare artistică. Are o turlă mare pe naos. Acoperişul este din tablă. Exteriorul este simplu, zugrăvit în alb, decorat prin brâul median compus din trei muluri la fel de groase, pictate. Ancadramentele sculptate în piatră ale ferestrelor îi dau un plus de frumuseţe.

            Pictura: Este în frescă, stil brâncovenesc, executată în anii 1711-1712 de zugravii aparţinând şcolii de la Hurez, fapt atestat prin inscripţiile păstrate.

            Altele: În timpul lui Matei Basarab, Mănăstirea Govora ajunge unul din focarele principale de cultură ale vremii, ale cărţii tipărite în ţară. Aceasta datorită instalării aici a tiparniţei dăruită de Petru Movilă de la Kiev. Între anii 1636-1642, în tiparniţa de la Govora s-au tipărit Psaltirea (în 1637) precum şi alte cărţi de slujbe în slavonă; apoi Pravila Mică (în 1640) şi Pravila de la Govora, prima carte de lege în româneşte, tradusă din slavonă de călugărul Moxa. Meşter tipograf era cuviosul Ieromonah Meletie Machedoneanu, venit de la Kiev cu prilejul înjghebării primei tipografii şi devenit apoi egumenul mănăstirii Govora.