Istoricul: După tradiţia veche locală, Mănăstirea ar fi o ctitorie a credincioşilor din împrejurimi. Actuala mănăstire, tot după tradiţie, ar fi o continuare a alteia mai vechi din Cenad (pe Mureş) de pe la anul 1000. Tradiţia mai spune că un taur din turma unui păstor, dând cu cornul într-o movilă de pământ, a scos la iveală Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi că pe locul respectiv s-a construit mănăstirea. Pentru a confirma datele tradiţiei, se păstrează şi azi în biserica mănăstirii coarnele acelui taur.

            Descriere: Biserica veche este construită din piatră şi cărămidă romană în stil bizantin, în formă de cruce, cu ziduri foarte groase. Seamănă cu bisericile mănăstirilor Tismana, Cozia, Cotmeana şi cu Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Are altar, naos şi pronaos. Din 1790 până în 1976 a avut şi un pridvor închis. Acum în locul respectiv este o pardoseală de marmură, împrejmuită cu un zid de 90 cm înălţime. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stâlpi puternici, alipiţi zidurilor laterale. Pronaosul este foarte spaţios. Catapeteasma din lemn are o sculptură frumoasă, executată de stareţul Ieronim Balinton, în 1940. Are o turlă înfundată pe pronaos. Lumina este primită în altar prin trei ferestre, în naos prin două, iar în pronaos printr-o singură fereastră pe latura nordică. Este acoperită cu tablă vopsită.

            Pictura: Este realizată în frescă şi datează din secolele XVI-XVII. În decursul timpului, s-au mai făcut unele restaurări, dintre care cea mai recentă a fost executată între 1938-1940, de pictorii Al. Demian şi C. Cenan.

            Altele: Faţadele exterioare sunt tencuite pe trei laturi, latura nordică fiind netencuită. La sfârşitul secolului trecut mai era vizibilă pe peretele de nord o inscripţie: Hodoş egumen Mihail 1523.