Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea ÎNVIEREA DOMNULUI - HABRA

Mănăstirea ÎNVIEREA DOMNULUI - HABRA

            Istoricul: Până în anul 1608 aici a existat o mănăstire pentru călugări, atestată documentar în anul 1604, dar existenţa ei a fost mai veche. Se crede că a fost ctitorită de familia Dragoieşti pe domeniul acesteia. După 1608, din motive rămase necunoscute, n-a mai continuat aici viaţa monahală, Mănăstirea dispărând. În anul 1600 stareţul mănăstirii, Episcopul Efrem ...Habra l-a însoţit pe domnitorul Mihai Viteazul în Moldova, fapt pentru care Mănăstirea a fost supusă represaliilor şi poate acesta a fost motivul dispariţiei ei. După Revoluţia din 1989, credincioşii satului, împreună cu Preotul paroh Ioan Colţan au hotărât reînfiinţarea mănăstirii. Dorinţa lor a primit binecuvântarea Episcopiei Maramureşului şi Satmarului, în 1996 fiind sfinţit locul pentru ridicarea bisericii. Primul nucleu de maici a sosit aici în toamna anului 1997 de la Mănăstirea Timişeni-Sag, judeţul Timiş. Până în octombrie 1998 s-a turnat fundaţia bisericii şi a început ridicarea zidurilor, construcţia fiind, în mare, terminată în octombrie anul 2000. La subsolul clădirii a fost amenajat un paraclis în care s-au ţinut slujbele. În faţa pridvorului bisericii, la 30 m distanţă, a fost ridicat corpul de chilii.


Mănăstirea ÎNVIEREA DOMNULUI - HABRA

            Descriere: Biserica este o construcţie din zid de cărămidă, pe fundaţie de beton, în formă de cruce, având spaţiul repartizat în altar, naos, pronaos şi pridvor deschis. Altarul spaţios, cu absidă poligonală, este luminat de o fereastră la răsărit şi câte una la sud şi nord. Se delimitează de naos prin doi stâlpi laterali care susţin arcada pe care se sprijină bolta. Între aceşti stâlpi este iconostasul din lemn de cireş sculptat. Naosul are absidele largi şi profunde, în acestea fiind fixată câte o fereastră. Pe naos se ridică turla deschisă, octogonală, cu baza pătrată, luminată de opt ferestre şi acoperită cu tablă de cupru, ca şi biserica. Faţă de svelteţea bisericii, turla pare prea largă. Pronaosul primeşte lumină de la două ferestre aşezate la sud şi alte două la nord. Ferestrele bisericii sunt din lemn, dreptunghiulare, înalte şi înguste. Intrarea în pronaos se face atât din pridvor prin partea de vest, cât şi printr-o uşă aşezată în zidul din sud. Pridvorul deschis este susţinut de doi stâlpi puternici din beton, aşezaţi pe centru şi alţi doi laterali din cărămidă, pe ei sprijinindu-se arcadele care susţin bolta.

            Altele: Corpul de chilii, construit din cărămidă, are 24 m lungime şi 18 m lăţime. Este prevăzut cu demisol, parter înalt şi două etaje. Clădirea adăposteşte chiliile, stăreţia, trapeza, bucătăria, instalaţiile sanitare, camerele arhiereşti şi în capătul nordic, orientat de la vest la est, este paraclisul, în care se intră din culoarele chiliilor. Actualul paraclis de la subsolul bisericii va adăposti muzeul mănăstirii.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri