Istoricul: Pe locul unde s-a clădit Mănăstirea a fost mai înainte o biserică din lemn. Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti (azi Sf. Ierarh martir Antim Ivireanul, canonizat în 1992) începe la 24 aprilie 1713 construcţia mănăstirii şi o termină în 1715, când are loc sfinţirea bisericii. După asasinarea lui Constantin Brâncoveanu, la 15 aug. 1714, tocmai când Mănăstirea avea mai multă nevoie de fonduri, biserica fiind abia la roşu, noul domn Ştefan Cantacuzino îi dăruieşte un teren cu toate construcţiile de pe el şi veniturile ce decurgeau din acestea. La puţină vreme după sfinţirea bisericii, Ştefan Cantacuzino are aceeaşi soartă ca a lui Constantin Brâncoveanu. Urmează în scaun domnul fanariot Nicolae Mavrocordat, care îl întemniţează pe Antim Ivireanul în 1716, obţine caterisirea, degradarea şi exilarea lui. Judecat şi condamnat pe viaţă în Mănăstirea de la muntele Sinai, este omorât de turci în apropiere de Adrianopol. Domnitorii Ioan Mavrocordat, la 11 iunie 1717, Mihai Racoviţă, la 16 aug. 1731, Grigore Ghica Vodă, la 16 dec. 1734, semnează hrisoave prin care scuteşte Mănăstirea de dări şi impozite.

            Descriere: Bisericii mare are formă trilobată şi este de dimensiuni mari: 32 m lungime, 10 m lăţime. Pronaosul uşor supralărgit de formă pătrată, este despărţit de naos prin 4 coloane pe care se reazemă o arcadă. Naosul, la început, are formă dreptunghiulară, apoi spre altar are formă treflată. În stânga naosului se află amvonul cu o frumoasă scară spirală, lucrat în lemn de stejar, decorat cu sculptură de Carol Storck. Tâmpla nouă din lemn de stejar este opera sculptorilor fraţii Babic. Uşile Împărăteşti au o sculptură fină, delicată, dând impresia unui filigran. Mobilierul actual, executat de Carol Storck, cu deosebită măiestrie artistică, scaunele domneşti, amvonul şi iconostasul sunt adevărate opere de artă.

            Pictura: Pictura originală a bisericii a fost opera zugravului Preda adus la Bucureşti de mitropolitul Antim. Actuala pictură este executată în frescă de profesorul Petre Alexandrescu în anii 1860-1863.

            Altele: Clopotniţa pe sub al cărei gang se intră în incinta, este din ziduri foarte rezistente, de formă pătrată în plan orizontal, iar în plan vertical are parter, etaj şi turnul. Turnul este de două ori mai înalt decât lat. Cornişa turnului este decorată cu intrânduri în formă de metereze, ieşite din faţadă ca la castelele medievale. Acoperişul executat în 4 ape are în centru o frumoasă cupolă semisferică, deasupra căreia se află o altă cupolăm î formă de clopot cu gura în jos, pe care se găseşte montată o cruce cu 4 braţe egale. Suprafaţa gangului este pictată de pictori bisericeşti începători care au dat aici probe de examen.