Istoricul: După tradiţie, aici a fost o bisericuţă din lemn ridicată de Mircea cel Bătrân, ca mulţumire a victoriei de la Rovine şi în memoria celor căzuţi acolo. În documente apare la începutul secolului al XVI-lea, înainte de zidirea locaşului actual, care a avut loc între anii 1654-1658. Este a doua biserică de piatră, ca vechime, din ţinutul Craiovei. În sprijinul afirmaţiei că Mănăstirea a existat la începutul secolului al XVI-lea sunt mai multe documente. Exemplu: la 6 iunie 1607, satul Jimnic de lângă mănăstire este vândut marelui ban Preda Buzescu pentru douăzeci de mii de aspri, care sunt dăruiţi aşezământului. La 8 oct. 1612, Maria Stolniceasca dă o carte mănăstirii Jitianu ce este metoc la sfinţitul Pavel de la Sfetagora, prin care îi dăruieşte un sălaş de ţigani. Istoricul Nicolae Iorga îl menţionează în Inscripţii, ca fondator al mănăstirii vechi de la începutul secolului al XVI-lea, pe stolnicul Jitianu. Cercetând documentele, s-a constatat că încă din 12 mai 1613 Mănăstirea Jitianu avea peste jumătate din satul Jimnic, iar la 7 noiembrie 1616, Alexandru Ilieş Voievod scuteşte de dări şi impozite Jimnicu, partea mănăstirii Jitianu. La 16 aprilie 1625, Mănăstirea Coşuna vinde mănăstirii Jitianu funia de pământ cu opt mii de aspri galbeni. Gr. Bulat, într-un articol publicat în revista Mitropoliei Olteniei, afirmă că întemeietorii mănăstirii sunt boierii Craioveşti-Bunoveţi (Barbu, Pârvu şi Daniel), care au înălţat zidire din îndemnul evlaviei şi al apărării împotriva urgiilor otomane. Aşa se explică şi faptul că în continuare a fost luată în îngrijire ctitoricească de urmaşii Craioveştilor: Radu Vodă Şerban, Constantin Vodă Brâncoveanu şi chiar de Ştefan Cantacuzino. Mai înainte de 1628, Mănăstirea Jitianu se află închinată mănăstirii Sf. Pavel din Muntele Athos. Din alte documente rezultă că înainte de doamna Bălaşa, se găsesc menţionaţi drept ctitori ai locaşului boierii Bengeşti şi Maria din Obede, ale căror oseminte au fost îngropate la mănăstire.

            Descriere: Biserica în formă de cruce urmează tipul de construcţie al mănăstirii Bucovăţ şi al celor de la Sfântul Munte, cu o singură cupolă cilindrică. Clopotniţa alipită de biserică (în partea de apus) este o construcţie mai nouă (probabil, de la sfârşitul secolul al XVIII-lea, în stil brâncovenesc); faţă de silueta bisericii este prea masivă, fapt ce-i dă o înfăţişare aparte.

            Pictura: Printre picturile aplicate în această perioadă se numără şi gravura Sfântului Pavel Xiropotamitul, dovadă că biserica era încă închinată la Sfântul Munte.

            Altele: În pronaosul bisericii este mormântul Păunei, mama egumenului Antim (1797).