| Mănăstirea LOCURELE |
 Istoricul: Îşi trage numele de la Locurel, poieniţă de munte, dar pisania se referă la sfântul schit cu numele de Locuri Rele, ceea ce ne face să presupunem că, odată cu vremea, prin pronunţie a devenit Locurele. |
 Descriere: Biserica are formă trilobată cu o turlă pe pridvor, de formă pătrată. Catapeteasma este de zid. Naosul se delimitează de pronaos printr-un zid care ajunge până la plafon şi care lasă o deschidere cât o uşă mai înaltă. Pridvorul este închis şi pictat,uşa de la intrarea în pridvor este în două canaturi, masivă, din lemn. Altarul este luminat de o fereastră pe zidul din răsărit şi de câte o fereastră pe zidurile din dreapta şi din stânga. Ferestrele sunt duble, cu bare metalice între ele. Naosul şi pronaosul primesc fiecare lumină de la câte o fereastră din dreapta şi din stânga zidurilor, iar pridvorul - de la două ferestre mai mari decât celelalte, aşezate în faţă, în dreapta şi în stânga uşii. |
 Pictura: Executată în 1897 de pictorul Ioan Oprişan. Se păstrează bine în pronaos, pe tâmplă şi pe uşile împărăteşti. La intrarea în pronaos, în dreapta şi în stânga, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Se mai disting portretele celor doi călugări ctitori, ale Episcopilor Calinic şi Ghenadie ai Râmnicului - Noului Severin, al Regelui Carol I, al lui Radu Cartianu şi al soţiei Constantina Cartianu, şi al lui Dinca A. Scheleru. Aceştia din urmă au contribuit la renovarea din 1892-1897. |
 Altele: Clopotniţa se află în dreapta bisericii, lipită de ea. Este din lemn, susţinută de patru stâlpi foarte groşi din zid. Acoperişul este din tablă albă. Are o streaşină foarte largă. Pereţii văruiţi în alb, în unele locuri au firide superficiale. |
|
| |
|
|
|
|