Istoricul: Până în 1970 în sat au existat 100 de case (fumuri, cum spun localnicii) care au dispărut ca urmare a inundaţiilor din acel an. Credincioşii care au mai rămas în Lunca Potăului, împreună cu Preotul Iconom Stavrofor Ioan Roman, din parohia Potău, au făcut demersuri pentru a se înfiinţa aici o mănăstire pentru maici. Prin binecuvântarea Episcopului Justinian al Maramureşului şi Satmarului, edificiul devine la 1 februarie 1995 biserică mănăstirească, iar la 28 mai 1996 a sosit aici primul nucleu de maici de la Mănăstirea Surpatele, judeţul Vâlcea, stareţă fiind numită maica Antonia Tineghe şi astfel a luat fiinţa Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Lunca Potăului. Pentru adăpostirea maicilor, Părintele Protopop Alexandru Tincu a achiziţionat o casă la 80 m nord-vest de biserică, cumpărând şi terenul respectiv. Cheltuielile au fost acoperite de parohiile din Satu Mare, Potău, Odoreu, Medieşul Aurit, Apa şi Băbăseşti, cu participarea şi a preoţilor respectivelor parohii, precum şi a credincioşilor din parohiile Protopopiatului Satu Mare. N-au rămas mai prejos nici Arhimandritul Emanuel Rus din Mănăstirea Bixad şi Protosinghelul Gherontie de la Mănăstirea Marius. Primarul comunei Medieşul Aurit a fost de un deosebit ajutor pietruind drumul de pământ din satul Potău până la mănăstire, lung de 2 km. Cu multă bucurie duhovnicească credincioşii din zonă au participat în ziua de 24 iunie 1996 la prima Sfânta Liturghie săvârşită de Episcopul Justin Sigheteanul al Maramureşului şi Satmarului în Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din lunca Potăului.

            Descriere: Biserica este o construcţie din zid în formă de navă, cu spaţiul repartizat în altar, naos, pronaos şi un mic pridvor închis. A fost construită în anii 1951-1954. Altarul este luminat de două ferestre la est, aşezate lateral pe dreapta şi stânga. Catapeteasma este din lemn nesculptat. Naosul are absidele puţin pronunţate. Este luminat de câte două ferestre pe fiecare parte (sud şi nord). Pronaosul şi pridvorul primesc fiecare lumină de la câte o fereastră aşezată la sud şi alta la nord. În pronaos este şi balconul pentru cor. Plafonul este plat. Toate ferestrele sunt largi, înalte, dreptunghiulare, terminate în arc. Pe pridvor este o turlă oarbă, de formă pătrată, cu patru ferestre, ea servind şi de clopotniţă. Pardoseala este din plăci de beton. Acoperişul în două ape are tablă zincată. Faţadele exterioare sunt simple, având numai sub cornişe, de jur-împrejur, câteva rânduri de profiluri făcute din tencuială. Exteriorul este văruit în alb. Ultima lucrare de renovare a faţadei a fost făcută în 1998, cu concursul unor meseriaşi, buni credincioşi. Printre binefăcătorii mănăstirii se numără şi patronii Vasile Bud din Satu Mare, Valentin Heres din Odoru.