Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea MĂINEŞTI

Mănăstirea MĂINEŞTI

            Istoricul: Primul locaş a fost ridicat de ispravnicul Matei Bârzeanu, între anii 1742-1743. Era o biserică mică din lemn cu pereţi de nuiele şi avea hramul Sf. Voievozi. Ctitorul închină Schitul ca metoc Episcopiei Râmnicului, în anul 1745. A fost înzestrat cu o vie din dealul Găineştilor şi o parte din moşia lui de către Ieromonahul de Balş, Partenie. Ctitorul Matei Bârzeanu figurează la 9 noiembrie 1755 ca hotarnic al moşiei Lioşti. Schitul Măinesti apare în arhivele Olteniei în lucrărea Oltenia. După memoriile generalului Banev. Stricându-se biserica din lemn şi nuiele în 1805, chir Popa Nicolae postelnicul, Ioanichie Preda - frate - şi postelnicul Nicolae Măinescu încep construcţia unei biserici din cărămidă şi piatră, care s-a terminat la 29 septembrie 1809. Între 1810-1812, biserica a fost pictată şi la sfinţire a primit hramul Sfântul Ierarh Nicolae. În 17 mai 1813, o însemnare a logofătului Ion Marinescu arată că s-a zidit această biserică din piatră. Se ştie că pe aceste plaiuri ale Olteţului a haiducit Iancu Jianu. Petre Pandrea, în ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), în articolul Monumente istorice de pe valea Olteţului evocă şi biserica schitului cu haiducii lui Jianu, care s-au retras aici şi s-au călugărit După ce căpitanul s-a lăsat de haiducie, în anul 1818. Acest fapt este confirmat şi de folclorul local, Schitul fiind cunoscut ca Schitul Haiducilor.


Mănăstirea MĂINEŞTI

            Descriere: Biserica este construită din zid de cărămidă, gros de 70 cm, în formă de navă. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Catapeteasma este din zid. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid de cărămidă care are pe mijloc o deschidere cât o uşă şi două deschideri laterale mici. Pe naos este o turlă oarbă în formă octogonală, în exterior cu opt ferestre înalte şi înguste. Lumina pătrunde în altar printr-o fereastră aşezată la răsărit, iar în naos prin două ferestre pe peretele sudic şi una pe cel din nord. Ferestrele sunt înalte de 80 cm şi înguste. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă masivă din stejar, simplă, aşezată în partea de vest. Biserica are şi un pridvor deschis, susţinut de patru coloane masive în faţă şi două în spate, cuprinse în zidul pronaosului. Pardoseala este duşumea de scândură pusă în 1970, acoperişul - din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt văruite în alb şi au un brâu median simplu.


Mănăstirea MĂINEŞTI

            Pictura: Pictura făcută între 1810-1812 este lucrată într-o tehnică combinată de frescă şi tempera, ilustrând iconografia creştină ortodoxă. La portretele ctitorilor, ca şi la celelalte portrete din interior se observă că, în costumele de epocă, apar elemente specifice portului popular românesc. Paleta zugravilor s-a rezumat la câteva nuanţe de roşu, albastru, gri, puţin verde şi galben. Predomină încadraturile şi brâiele cu linii negre şi roşu închis. Chiar figurile sunt conturate în linii negre şi roşu închis (aceasta în tehnică tempera).


Mănăstirea MĂINEŞTI

            Altele: În biserică se află trei icoane de lemn de la începutul secolului al XIX-lea. Schitul s-a reînfiinţat în regim de mănăstire, fiind populat cu maici în 1996. Slujbele se ţin de trei ori pe săptămână de către preotul de la parohia Balş, iar maicile ţin slujbele obişnuite de trei ori pe zi.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri