Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea MAXINENI

Mănăstirea MAXINENI

            Istoricul: Cantacuzino, Ioan Mavrocordat, Mihai Racoviţă. În 1728, Nicolae Mavrocordat, venind în această zonă să ia măsuri împotriva nelegiuirilor tătarilor, rămâne 3 zile în Maxineni, lăsând aici un căpitan de oşti de dorobanţi şi de călărime. În 1750, Grigore al II-lea Ghica închina Mănăstirea ca metoc al Spitalului Pantelimon, cu urmări nefericite, ajungând în stare necorespunzătoare sub administraţia epitropiei Ghiculeştilor. Cutremurele din 1802 şi 1838 agravează starea de degradare a mănăstirii şi în 1856 guvernul angajează pe arhitectul Shlatter să cerceteze clădirile, să alcătuiască un deviz şi să dea relaţie pentru a se hotărî dacă trebuie rezidită sau poate fi adusă în bună stare numai prin reparaţii. Pentru a se evita prăbuşirea zidurilor bisericii, în 1859 au fost demolate turlele care probabil erau şi într-un mai avansat grad de ruinare. În 1868 când Mănăstirea avea 20 vieţuitori, prin bunăvoinţa printului Alexandru Ghica şi cu cheltuiala egumenului protosinghel Ciprian s-a rezidit acest sf. locas. Nu mult după această dată lăcaşul a fost transformat în biserica de mir. Dar după 1877, datorită inundaţiilor repetate, enoriaşii şi-au clădit la 10 km depărtare un alt sat şi un nou locaş de închinăciune, biserica din Maxineni rămânând cu totul izolată. În 17 februarie 1917, lovită de obuzele tunurilor, zidurile groase de 1,75 m s-au prăbuşit, rămânând până sub nivelul cornişei.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri