Istoricul: În zonă n-a existat în trecut viaţă monahală. Familia Avram, din comuna Valea Mare, a avut iniţiativa înfiinţării unei mănăstiri aici, donând pentru construcţii un teren în suprafaţă de 1 ha, asociindu-se apoi şi alţi credincioşi ca Maria Ioan şi Marin Mihai. Parohia din Valea Mare a dat, prin schimb de teren, 0,30 ha. La cererea familiei Avram şi a altor credincioşi, Episcopia Harghitei şi Covasnei, personal Episcopul Ioan Selejan, a aprobat cererea şi a făcut intervenţiile necesare pentru înfiinţarea sfântului locaş. La 25 octombrie 1998 a fost sfinţit locul, iar în 1999 Episcopul Ioan Selejan al Covasnei şi Harghitei şi un sobor de 25 preoţi a sfinţit şi paraclisul ridicat într-un timp record. S-a construit clădirea pentru stăreţie şi camere de oaspeţi în care deocamdată (în 1999) locuiesc vieţuitorii mănăstirii, până când va fi ridicat corpul pentru chilii.

            Descriere: Paraclisul este construit din lemn, pe fundaţie de piatră, în formă de navă. Spaţiul este compartimentat în altar şi naos. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit. Catapeteasma este din lemn. Naosul primeşte lumină de la patru ferestre, aşezate la sud şi alte patru ferestre la nord. Ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare. Pe naos este o turlă oarbă cu baza pătrată, corpul poligonal şi acoperişul piramidal. Pardoseala este din duşumea de scândura. Paraclisul are şi un pridvor deschis, susţinut de trei stâlpi ornamentali în faţă şi doi în spate. Pardoseala în pridvor este din plăci de piatră. Intrarea în paraclis se face prin vest, printr-o uşă de lemn în două canaturi.

            Pictura: În interior, paraclisul este tencuit şi pictat în tehnica frescă.

            Altele: La 100 m sud de paraclis este construită, tot din lemn, o clădire mare, parter şi etaj, acoperită cu ţiglă. În această clădire vor fi mai târziu cazaţi credincioşii care vin să se roage aici. Chiliile vieţuitorilor vor fi cuprinse în viitoarele clădiri, ce se vor construi din zid.