Istoricul: Sfântul locaş a fost zidit de Negru Vodă în 1215, fiind cel mai vechi din ţară. Biserica a fost mai târziu rezidită de Basarab I, fiul lui Negru Vodă şi terminată de Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I, cu toţii înmormântaţi aici.

            Descriere: Biserica mare după rezidirile făcute în 1634 şi 1828-1832 peste vechile temelii, are planul bazilical conform arhitecturii bizantine. Faţadele exterioare păstrează astăzi acelaşi material din epoca Basarabilor. Tot de atunci se păstrează ancadramentele de piatră din jurul uşii principale de acces şi la uşă exterioară sudică a diaconului din altar. În interior, la trecerea dintre pronaos şi naos, în dreapta, se află lespedea de mormânt a voievodului Nicolae Alexandru, fiul şi urmaşul lui Basarab II, mort la 16 februarie 1364.

            Pictura: Pictura a fost făcută de zugravul Pârvu Mutu. Actuala pictură a bisericii a fost executată (cu prilejul lucrărilor de restaurare începute în 1955), de un grup de pictori călugări de la Mănăstirea Plumbuita, conduşi de arhimandritul Sofian Boghiu. În interior se păstrează şi astăzi un program iconografic mai restrâns, realizat în ulei la 1860 de Gheorghe Tătărescu.

            Altele: În incinta mănăstirii se află casa domnească zidită de Constantin Brâncoveanu şi Turnul Bărăţiei din 1730. Împrejmuirea ansamblului este dintr-un zid masiv construit în 1985 (împrejmuirea lui Matei Basarab era din bârne şi pământ bătut).