Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea PÂRVEŞTI

Mănăstirea PÂRVEŞTI

            Istoricul: Biserica este construită la poalele a două dealuri ca într-o albie - aşa şi este numită de localnici, Albia. După unele cercetări se crede că prima biserică din lemn, denumită Crucea sau Cruceanu, a fost adusă aici din Dărăşti. Este sigur că înaintea actualei biserici a fost o altă biserică, ridicată în anul 1666. Ctitorii celei din Dărăşti se crede că au fost familia vornicului Apostol Talpeş şi nepoţii lui, postelnicii Ioan şi Simion Popescu. Împrejurul bisericii, ctitorii au întemeiat un schit de călugări, ajungând pe la începutul secolului al XIX-lea un schit mare, cu circa 80 de călugări. După 150 de ani, biserica ridicată în 1666 degradându-se, s-a dărâmat şi în 1816 s-a început construcţia unei noi biserici care a fost sfinţită în 1820. Ctitorii actualei biserici, construită în 1816, sunt urmaşii familiilor Talpeş şi Popeşti (serdarul Gh. Gociu şi Ioan Nedelcu). Schitul a dăinuit până în 1864, când şi-a încetat activitatea şi biserica a devenit biserică de mir. În anul 1977 a fost filiala Parohiei Puntisani, preot paroh fiind Ieromonahul Diomid.


Mănăstirea PÂRVEŞTI

            Descriere: Biserica construită din lemn, are trei turle mari, deschise, octogonale, cu ferestre şi cu o cruce mare deasupra. Are altar, naos şi pronaos. Altarul este luminat de o fereastră la est. Catapeteasma, din lemn de tei sculptat, este înalţată până la boltă. Naosul este spaţios, luminat de câte o fereastră la nord şi sud. Se delimitează de pronaos printr-un perete din lemn. Pronaosul, puţin spaţios este luminat de câte o fereastră la sud şi nord. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă masivă din stejar, care nu este sculptată. Ferestrele sunt din lemn, simple cu grilaj metalic în interior. Pridvorul a fost iniţial deschis, susţinut de doi stâlpi de lemn în faţă. Mai târziu a fost închis cu geamuri. Intrarea în pridvor se face prin vest, printr-o uşă de lemn simplă. Biserica nu este tencuită. Pardoseala este din dulapi de stejar iar acoperişul este cu draniţă (şindrilă). Turlele au acoperişul din tablă aşezată în solzi.

            Pictura: Lăcaşul păstrează icoane şi mobilier de epocă din lemn de tei, sculptat şi pictat în tehnica ulei (catapeteasma, iconostasele icoanelor împărăteşti, amvonul, scaunul arhieresc, policandru).

            Altele: Clopotniţa datează din 1816-1820, fiind refăcută din alta mai veche. În prezent este amplasată între cele două clădiri ridicate după 1993. Prima clădire ridicată este din chirpici, acoperită cu ţiglă. Aceasta adăposteşte chiliile şi stăreţia. Clădirea a doua, o construcţie mai mare din zid, acoperită tot cu ţiglă, este aşezată în linie cu prima construcţie. În aceasta se află trapeza, bucătăria şi paraclisul în care se slujeşte iarna. Clopotniţa şi clădirile sunt construite la 50 m vest de biserică.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri