Istoricul: La iniţiativa primarului Ilie Dumitru Pintilescu, împreună cu Maftei Carpea, Vasile Carpea, Gavrilă Florea şi alţi gospodari s-a hotărât construirea unui aşezământ mănăstiresc la locul numit Podul Coşnei. Lucrările de construcţie au început în 1924, şi în 1930 biserica a fost terminată şi sfinţită. Tot în 1930 a fost ridicată şi clădirea pentru personalul mănăstirii, după care s-a trecut la ridicarea anexelor (grajd, coteţ de pasări, pivniţă, fântână). În 1934 s-a construit clopotniţa, iar în 1936 s-a ridicat clădirea stăreţiei (cu o capelă pentru slujbe, iarna) având şase camere şi trei săli la parter, plus cinci camere la etaj. Este o construcţie din lemn, acoperită cu draniţă. În sudul incintei s-a construit clădirea arhondaric pentru cazarea credincioşilor veniţi din alte localităţi. La aceste construcţii şi-au adus contribuţia credincioşii satului şi cei din zonele apropiate, cu braţe de muncă la transporturi, cu materiale de construcţii şi bani.

            Descriere: Biserica este din lemn pe temelie de piatră, în formă de cruce. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră mare la răsărit. Are în dreapta şi stânga câte o cameră (una pentru veştmântărie). Catapeteasma este din lemn, ornamentată cu sculptură aplicată. Turla mare, deschisă pe naos, este octogonală, luminată de patru ferestre mari. În naos, la nord, lânga altar, este amvonul. Absidele naosului sunt largi şi profunde. Este delimitat de pronaos prin stâlpi din lemn marginali, cuprinşi în zid, care susţin arcada turlei. Este luminat de câte o fereastră la sud şi la nord. Pronaosul, în formă dreptunghiulară, este luminat tot de câte o fereastră la sud şi nord. Are două intrări: una din pridvor, pe o uşă în două canaturi, cu geamuri în partea superioară, a doua intrare fiind prin partea sudică, pe o uşă dublă, aşezată lânga naos. Pridvorul este închis, puţin spaţios, cu balcon deasupra lui. În dreapta şi stânga pridvorului este construită câte o cămăruţă, intrarea în ele făcându-se prin pronaos. În pridvor se intră prin partea vestică, pe o uşă dublă din lemn, cea interioară având geamuri în partea superioară. Ferestrele bisericii sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate în arc, prevăzute cu vergele metalice între ele. Pardoseala este din scândură, vopsită maro. Biserica este căptuşită cu scândură, atât în interior cât şi în exterior. Acoperişul este din tablă zincată.

            Pictura: Se mai păstrează picturi murale originare de calitate bună din anii 1537-1581 în interior (V. Drăgut, 1976); picturi suprapuse din anii 1613, 1621, 1622, retuşate în sec. XIX în rest.

            Altele: Clopotniţa construită la nord-vest de pridvor este din lemn, căptuşită cu scândură şi acoperită cu tablă zincată. La parter are spaţiu închis, putând fi folosit ca o cameră sau magazie. În 1996, în această încăpere era improvizată bucătăria, tot acolo fiind servită şi masa. Are instalate patru clopote de diferite mărimi: 150 kg, 75 kg, 37 kg şi 18 kg. În vestul bisericii la distanţe de 20 m şi respectiv 5 m sunt două clădiri parter, acoperite cu şindrilă, având fiecare curtea ei, foste proprietăţi ale mănăstirii în 1959.