Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea BÂRSANA

Mănăstirea BÂRSANA

            Istoricul: În depresiunea intramontană a Maramureşului de pe Valea Izei, Bârsana este printre cele mai vechi localităţi. Aici trăiesc meşteri vestiţi care au dus faima locului în ţară şi în lume cum este celebrul cioplitor Toader Bârsan. Mare parte din locuitorii satului se numesc Bârsan, fapt ce atestă că această aşezare străveche din ţinutul stăpânit de cneazul Stan Bârsan a crescut în jurul unei familii întemeietoare de pe vremea cetăţilor dacice descoperite în zonă. Ridicătura de pământ proeminenta (Măgura) din mijlocul satului, numită de localnici Cetatea, ar fi fost o cetate de apărare a dacilor liberi. Primele mărturii scrise care atestă existenţa satului, datează din anii 1326 şi 1360 în care este menţinută şi viaţa religioasă creştină, înfloritoare pe aceste meleaguri. În volumul I, Diplome Maramureşene din secolele XIV-XV, adunate şi comentate de Ioan Mihalyi din Apsa, în diploma din 25 iulie 1390 se pomeneşte de Mănăstirea Bârsana, iar în comentariul la această diplomă, pagina 108, avem informaţia că în această mănăstire a avut rezidenţa cel din urmă episcop greco-oriental (ortodox) maramureşean, Gavril Ştefanea, localnic de origine. Mănăstirea a fost părăsită de călugări pe la 1739 din cauza uniaţiei. Ei au plecat cu dosarele şi arhiva la Mănăstirea Neamţului. A funcţionat în continuare ca schit al marii mănăstiri Peri, din ţinutul maramureşean de peste Tisa, stăpânit în prezent (anul 2001) de Ucraina. Schitul a existat pe locul numit de localnici Parul Călugărului, dar la o dată necunoscută şi nici din ce motive a fost mutat pe locul numit Podurile mănăstirii, loc aflat la intrarea în Bârsana, pe dreapta, când se vine din satul Strâmtura, unde în prezent funcţionează actualul complex mănăstiresc. Ca să nu fie profanată şi jefuită de răufăcători, biserica schitului a fost mutată de preotul de atunci, ajutat de credincioşi, în centrul satului Bârsana, pe dealul Jdirului, unde se găseşte şi azi, aşa cum am arătat şi în introducere. La data mutării, în 1806, s-a făcut şi renovarea bisericii. Acest locaş de închinăciune, cu hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului, care n-a servit niciodată ca biserică parohială, ar fi după toate probabilităţile biserica mănăstirii, pomenită în actul din 1390. Biserica din lemn de stejar se impune prin valoarea istorică, atestând vechimea şi continuarea credinţei în aceste locuri, şi artistică, prin stilul maramureşean şi pictura aplicată direct pe lemn în 1806, de pictorii Toader Hodor din Vişeul de Mijloc şi Plohod din Dragomireşti - Maramureş.De o mare valoare este şi colecţia cu icoane de lemn, pictură realizată tot de Toader Hodor. Biserica a mai fost restaurată în 1929 şi în 1965 de Direcţia Monumentelor Istorice, fiind declarată monument istoric. Cimitirul din jurul bisericii-monument există din 1854, când ciuma a făcut ravagii în rândul locuitorilor din aceste ţinuturi.


Mănăstirea BÂRSANA

            Descriere: Biserica ridicată în 1993-1995, este o construcţie din lemn, pe fundaţie de bolovani de piatră, legaţi cu ciment, în formă de cruce, foarte spaţioasă, aşa cum am mai arătat mai sus fiind printre cele mai mari biserici de lemn din Europa. Are 33 m lungime, 18,30 m lăţime şi o înălţime de 57 m, recordul de înălţime deţinut de biserica din Surdeşti (spre Baia Mare) fiind depăşit cu 3 m. Spaţiul este compartimentat cu altar, naos, pronaos. Are un pridvor deschis, înconjurat de un grilaj din lemn înalt de 1,10 m şi este susţinut de 14 stâlpi de lemn sculptat. Altarul este luminat de trei ferestre, una la răsărit, celelalte pe părţile laterale, naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte, pronaosul de câte două ferestre la sud şi nord şi alte două pe o parte şi alta a uşii de intrare, în partea superioară fiind încă câte patru ferestre la sud şi nord. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă masivă din lemn de stejar, sculptată. Există şi o a doua intrare în naos pe partea nordică. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete din lemn în care este o uşă foarte largă pentru circulaţie. Pe pridvor este o turlă deschisă, pătrată, zveltă, foarte înaltă, nemaivăzută pe la alte biserici, cu un coif foarte înalt. Pardoseala este din duşumea de scândură în pridvor, ciment în pronaos şi naos, iar la finisare va fi placat cu marmură. Biserica este acoperită cu şindrilă. L După tradiţia locală până la finisarea lucrărilor din interiorul bisericii, slujbele se ţin aici.


Mănăstirea BÂRSANA

            Pictura: La subsolul bisericii este un paraclis împodobit cu icoane pe sticlă şi covoare vegetale colorate cu ierburi.


Mănăstirea BÂRSANA

            Altele: În faţa bisericii este altarul de vară, ridicat în anii 1996-1997, construit din lemn şi acoperit cu draniţă, iar în spatele lui aghiasmatarul cu iconografia Izvorului Tămăduirii. Turnul clopotniţă cu gang, prin care intră maşinile, grupurile de turişti şi pelerini, a fost construit în anii 1998-1999.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri