| Mănăstirea POPÂNZĂLEŞTI | Istoricul: Prima construcţie datează din 1678, ctitorită de logofătul Ioan Hamza şi de fiii săi, la hotarul Vârtopului. Locaşul a fost închinat Episcopiei Râmnicului. Logofătul Ioan Hamza a fost de loc din Popânzăleşti, iar la bătrâneţe s-a călugărit. Legenda spune că logofătul a fost haiduc şi spovedindu-se unui monah, acesta l-a sfătuit că din sumele luate să construiască un locaş. Nu se ştie cât a durat biserica lui Ioan Hamza, dar în 1799 Arhimandritul Metodie de la Râmnic construieşte un alt locaş tot din lemn, acoperit cu şindrilă şi care durează până în 1853. În 1853, Ieromonahul Lavrentie, trimis aici de Episcopul Calinic de la Râmnic, îşi propune să construiască un nou locaş. Biserica deţinea o suprafaţă de câteva sute de ha pădure, teren arabil (pădurea era în partea de răsărit a locaşului) şi două corpuri de casă în Craiova, donate de credincioasele Ecaterina şi Maria. Ieromonahul vinde casele şi confecţionează cărămizi pentru construcţia noii biserici. Este ajutat de Grigore Dimitriu şi de soţia sa, Stanca din Craiova. Clădirea a fost terminată la 20 iulie 1853. | Descriere: Biserica este construită din zid de cărămidă, în formă de treflă. Are o turlă oarbă (înfundată) deasupra pronaosului. La început, clopotniţa era în corpul bisericii. Acum clopotul este în afara bisericii, pe un cadru metalic. | Pictura: A fost executată în tempera de doi pictori ajutaţi de preotul Enache. Se cunoaşte numai numele unui pictor, Ignaţie Terencovici, al doilea fiind şters din pisanie. Se spune că Eliodor Peliteanu nu s-a ţinut de cuvânt la plata pictorilor. Ca ripostă al doilea pictor n-a vrut să picteze familia; soţia nu este pictată, iar un fiu este doar conturat. Pentru această faptă Peliteanu l-a şters din pisanie. Pictorii Ştefan Calaparean şi Veniamin Precup, care au cercetat-o, au afirmat că pictura este realistă şi mediocră. Ştefan Calaparean a cercetat-o o dată cu întocmirea documentelor, iar Veniamin Precup, când a spălat-o şi a reparat-o în anii 1964-1965. | Altele: În jurul bisericii au fost clădiri cu etaj şi dependinţe pentru călugări. Aici a funcţionat mulţi ani şi şcoala primară a satului. |
|
| |
|
|
|
|