Istoricul: Aici n-a existat niciodată viaţă monahală, dar la iniţiativa cuviosului diacon Gheorghe Băbuţ, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Satmarului a aprobat înfiinţarea pentru început a unui schit cu obşte de călugări, făcând formele necesare în acest scop. În 10 octombrie 1992 a fost sfinţit locul pentru construirea complexului monahal şi la 19 octombrie 1993 s-a turnat fundaţia construcţiei monolit. Lucrările au început în 25 aprilie 1994 şi până la 2 iulie 1995, după o muncă îndârjită, obositoare, toată clădirea a fost terminată şi sfinţită.

            Descriere: Biserica are formă de cruce cu o turlă mare pe naos. Are două intrări prin partea nordică, pe uşi de lemn, una la pridvor, alta la pronaos. In pronaos (foarte spaţios) este şi balconul pentru cor. Pridvorul închis are două camere. Altarul este luminat de trei ferestre mari, amplasate una la răsărit şi câte una la sud şi nord, naosul şi pronaosul primesc lumină prin câte două ferestre amplasate la sud, iar pridvorul are două ferestre mai mici, una spre sud şi alta la vest.

            Pictura: Biserica, recent pictată.

            Altele: Este o clădire masivă, cu etaj, cu pridvoare la parter şi etaj, care au coloane în formă de cruce. Pardoselile sunt deocamdată din beton în toată clădirea, iar acoperişul, pe toată suprafaţa, este din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt simple, tencuite în calciu.