Istoricul: Încă în secolul al XIV-lea a existat viaţă monahală la Probota, în apropiere existând şi astăzi urmele unei mănăstiri din piatră. În secolul al XV-lea, Ştefan cel Mare a zidit în apropiere, în Valea Siretului, o mănăstire din lemn, Mănăstirea Sfântul Nicolae. În 1460, Arhimandritul Stahie, egumenul mănăstirii avea 60 de monahi sub ascultare. El a înfiinţat aici o şcoală mănăstireasca unde a format dascăli învăţaţi, egumeni şi preoţi pentru sate. O altă biserică, din piatră, a fost construită în 1465, ceva mai la vale. Tot în 1465, părintele Stahie a călugărit-o pe Oltea Doamna, mama lui Ştefan cel Mare cu numele de monahia Maria. La 4 noiembrie, maica Maria moare. După un an, a murit şi Doamna Evdochia, soţia Voievodului, care a fost înmormântată în cripta Doamnei Oltea. În 1472, părintele Stahie a lăsat locul unui ucenic al său, el rămânând părinte duhovnicesc, vestit în toată Moldova.

            Descriere: Construcţia bisericii ca plan şi poziţie se aseamănă cu biserica mănăstirii Neamţ. Este zidită în plan treflat, cu interiorul compartimentat în altar, naos, camera mormintelor (gropniţă) pronaos şi pridvor, despărţite prin ziduri de piatră, cu uşi de comunicare între ele. Altarul şi absidele laterale sunt poligonale în exterior şi semicirculare în interior. Absida altarului este prevăzută cu cele două nişe adânci obişnuite: proscomidia şi diaconicul, având fiecare câte o ferăstruică mică. Turla este octogonală, deschisă pe naos şi luminată prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este străbătut de câte două mari ferestre cu ancandramente de piatră. Gropniţa este o încăpere mică şi relativ simplă, dreptunghiulară. Pe pereţii ei se mai păstrează pictura veche, degradată, din care se remarcă scena tabloului funerar cu Ioan, fiul lui Petru Rareş, mort în 1536.

            Pictura: Din interior a fost executată în tehnica frescă în 1536, cu unele refaceri în 1550 şi restaurată în 1844, când s-au refăcut picturile din altar, încăperea mormintelor şi naos. Numai pictura din pronaos şi pridvor a rămas în cea mai mare parte originală. Pe bolta pridvorului se află scena Judecata de Apoi, pictată prima oară aici şi la Humor. În pronaos, pe arcurile bolţilor se mai păstrează pictura cu cele şapte sinoade ecumenice. A fost pictată în întregime în exterior, dar cu timpul zugrăvelile au dispărut şi s-a tencuit din nou. Pe faţada sudică se mai observă urme din vechea pictură, putând fi distinse Acatistul Maicii Domnului şi Arborele lui lesei. Pictorii care au realizat lucrarea nu sunt cunoscuţi. S-a constituit o echipă din specialişti care fac cercetări asupra picturii pentru restaurarea ei când mijloacele financiare vor permite.

            Altele: Clopotniţa se află la nord-vest de biserică. Zidul din incintă a fost construit de Elena Doamna şi fiii în 1550. Actualul zid din piatră, cu creneluri de apărare, înalt de 8 m şi turnul de la intrarea în incintă care se află la est de biserică, au fost construite în vremea lui Vasile Lupu.