Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea PUTNA

Mănăstirea PUTNA

            Istoricul: Mănăstirea Putna Ierusalimul neamului nostru aşa cum o numea Mihai Eminescu, prima ctitorie a binecredinciosului Ştefan cel Mare şi Sfânt, a început a fi zidită la 10 iulie 1466, construcţia bisericii terminându-se în 1469. Din cauza invaziilor din anii 1469 şi 1470 nu s-a putut sfinţi decât la 8 septembrie 1470 când a primit hramul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. La sfinţire a participat însuşi Domnul cu familia sa, boierii din divan şi o mulţime de credincioşi. Serviciul religios a fost făcut de un sobor alcătuit din 64 de arhierei, preoţi, diaconi, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului şi cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf. Întregul complex mănăstiresc a fost terminat în 1481, aşa cum se poate citi şi astăzi în pisania de pe turnul tezaurului Binecredinciosul domn a toată Ţara Moldovei, marele Io Ştefan Voievod fiul lui Bogdan Voievod, a zidit şi a făcut Mănăsirea aceasta în numele Preasfinţitei Născătoare de Dumnezeu în timpul arhimandritului Ioasaf în anul 6989 (1481). Construcţia bisericii Putna a început în urma victoriei obţinută de marele domn la cucerirea Cetăţii Chilia, iar sfinţirea ei, după victoria obţinută împotriva tătarilor, în 20 august 1470 la Lipinti, lângă Nistru. Trebuie menţionat faptul că Putna a fost vatra de sihăstrie cu mult înainte de ctitoria lui Ştefan cel Mare. Cercetările din 1980-1982 au dus la constatarea că pe actualul teritoriu al mănăstirii a existat o aşezare monahală anterioară ctitoriei lui Ştefan, fiind găsite patru schelete lângă temelia Casei Domneşti, construite de marele domnitor în 1473. O dată cu pornirea lucrărilor de la Putna, a fost adus de la Mănăstirea Neamţ egumenul Ioasaf, împreună cu mai mulţi monahi, meşteri caligrafi şi miniaturişti, care au organizat un scriptoriu mănăstiresc pentru care se aduceau foi de pergament şi hârtie filigranată din apusul Europei. Tot în această fază a începuturilor s-a organizat un atelier de broderii în care se lucra cu fire de aur şi argint, cu mătăsuri scumpe şi pietre preţioase, ateliere de icoane de ceramică, de sculptură în lemn şi în piatră. Plănuită iniţial ca necropolă domnească, Mănăstirea a fost mereu în atenţia voievodului care a vizitat-o frecvent şi a dezvoltat-o progresiv. Aflată în plină ascensiune spirituală şi materială, la 15 martie 1484 este distrusă în parte de un incendiu declanşat la miezul nopţii de miercuri spre joi. Alte incendii s-au produs la 8 martie 1536 şi în vara 1691, acesta din urmă fiind provocat de leşii lui Ioan Sobieski şi cazacii înhăitaţi cu ei pentru a-i determina pe călugări să le predea turnul tezaurului. Datorită unor deteriorări la temelii, Vasile Lupu, în 1655, începe reclădirea bisericii şi tocmai în acest timp este prădată de cazacii lui Timur Hmelnitki. Reclădirea bisericii a fost continuată de Gheorghe Ştefan (1653-1658) şi Eustatie Dabija (1661-1662), toţi respectând structura planimetrică şi spaţială a vechii biserici. Peretele plin dintre naos şi gropniţă a fost înlocuit prin două coloane cu baze cubice şi cu capiteluri care se desfac la mijloc şi lateral în trei arcade, frânte uşor în arce gotice. Au fost aduse modificări sistemului de boltire al naosului, ale cărui arce transversale sunt sprijinite pe o succesiune de pilaştri susţinuţi de console. Nu s-a refăcut pictura interioară şi nici decoraţiile exterioare. Cutremurul din 1739 a afectat biserica, zidurile de incintă, turnurile din cele patru colţuri, clopotniţa şi turnul porţii. Sub păstorirea Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1778) au fost executate numeroase lucrări de restaurare şi înnoire (consolidarea zidurilor din incintă, ale bisericii, clopotniţei, refacerea turnului porţii, reconstruirea în stil baroc a tamburului turlei de pe naos, repararea acoperişului, înlocuirea pardoselii, un iconostas nou existent şi astăzi).


Mănăstirea PUTNA

            Descriere: Construcţia este în formă trilobată, cu ziduri groase din bolovani de piatră şi cărămidă, pe fundaţie din bolovani de piatră de mari proporţii pentru vremea aceea, având 37 m lungime, 11 m lăţime şi 33 m înălţimea la turlă. Spaţiul este repartizat în altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de 3 ferestre (est, nord şi sud) şi este separat de naos printr-un iconostas din lemn, cu o ornamentatie sculpturală foarte frumoasă. Naosul, luminat de câte două ferestre la sud şi nord, are deasupra turla deschisă, de formă octogonală la primul etaj şi hexagonală la etajul superior, la exterior cu coloane torsionate şi ancadramente la ferestre. Între naos şi camera mormintelor sunt doi stâlpi masivi din piatră, care susţin arcada ce susţine la rândul ei bolta. Camera mormintelor primeşte lumină de la câte o fereastră la sud şi nord. Aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripţie încrustată pe lespede care ne spune că viteazul domnitor este ctitorul şi ziditorul sfântului locaş, alături de soţia sa Maria, fiica lui Radu Voievod (+ 7000-1492). Pe mormântul marelui Ştefan se află urna de argint depusă cu prilejul serbarii din 1871. În latura nordică a gropniţei sunt mormintele fiilor lui Ştefan: Bogdan Voievod, mort pe 27 iulie 1479 şi Petru, mort în noiembrie 1480. Pronaosul este luminat de două ferestre la sud şi alte două la nord. În pronaos, pe latura sudică, se află mormântul Mariei, fiica lui Ştefan Voievod (+ 18 martie 1518), pe latura nordică doamna Maria, soţia lui Petru Voievod (+ 28 iunie 1520) şi Ştefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod (+ 7032-1527). Aceste ultime două morminte au fost înfrumuseţate de Petru Voievod. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, aşezate pe zidurile din sud, nord şi vest. Intrarea în pridvor se face prin sud şi nord, pe uşi masive din lemn, ferecate cu fier. Intrările din pridvor în pronaos şi din pronaos în camera mormintelor sunt de asemenea prin uşi masive din lemn ferecate cu fier. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, înnoitorul mănăstirii (+ 15 mai 1778), iar pe partea nordică, mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist (+ 18 noiembrie 1478). Toate ferestrele din altar, naos, gropniţa şi pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc şi prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, numai în pridvor este din lespezi de piatră. Acoperişul este cu tablă de aramă, aşezată în rânduri dese, pentru a imita şindrilă. În exterior este un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară şi mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe faţade sunt amplasaţi mai mulţi stâlpi conforturi. Pictura veche s-a distrus încă din 1760 şi alta nu s-a mai făcut până în prezent.


Mănăstirea PUTNA

            Pictura: Pictura paraclisului este modernă, de inspiraţie bizantină, conţinând numeroase elemente focalizatoare, executată cu talent de fraţii Mihai şi Gavriil Moroşan între anii 1979-1983.


Mănăstirea PUTNA

            Altele: Muzeul este poate cel mai bogat şi valoros din ţară, păstrând multe obiecte de la Ştefan cel Mare, Mănăstirea fiind renumită prin tezaurul său de broderii, ţesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult. Printre piesele de mare prestigiu se numără celebrul Evangheliar de la Humor (1487), Clopotul Blagoveştenie (dăruit în 1490 de însuşi Ştefan) şi Buga din 1484, broderii ca aerul din 1481, patrafirul din 1504, epitaful din 1490, marea dvera din 1510, acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop din 1477 înfăţişând portretul acesteia. Dintre icoane amintim pentru popularitatea ei, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul făcătoare de minuni, din secolul al XV-lea şi care, potrivit tradiţiei, a fost adusă în Moldova de Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare. Dintre manuscrisele cele mai valoroase aflate la Putna, se află Psaltichia alcătuită din două părţi distincte, legate la un loc, una scrisă probabil la Neamţ, în epoca lui Alexandru cel Bun, iar cealaltă în primii ani ai secolului al XVI-lea, la Mănăstirea Putna. Foarte valoroasă este şi colecţia de cruci sculptate. De o excepţională măiestrie artistică este crucea de mâna cu trei braţe din anul 1566, sculptată în lemn de cedru şi ferecată în argint aurit, întrunind în total 37 scene praznicele şi figuri de sfinţi. Expoziţia de artă românească veche şi modernă, prezentată la Paris, la expoziţia internaţională deschisă la 28 mai 1925, a avut în componenţă numeroase broderii, icoane, cruci sculptate, manuscrise miniate şi ferecate, toate acestea fiind o mare revelaţie atât pentru specialişti cât şi pentru publicul parizian. La Putna au existat mai multe forme de învăţământ printre care, în timpul Arhimandritului Vartolomeu Măzăreanul, o şcoală superioară de teologie pentru pregătirea clerului din Moldova şi o şcoală iniţiată de Mitropolitul Iacob Putneanul (1750-1778).



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri