Istoricul: Biserica mănăstirii Radu Vodă a fost zidită de Alexandru III, voievodul Ţării Româneşti 1568-1577, pe locul unui fost aşezământ religios mai vechi. Fiul lui Alexandru III, Mihnea Turcitul (1577-1583 şi 1585-1591) a desăvârşit lucrarea tatălui său zugrăvind biserica şi făcându-i chiliile împrejur. În anul 1595 biserica a fost distrusă de ostaşii turci ai lui Sinan Paşa în luptele cu Mihai Viteazul. După 18 ani, la 1613 Radu Vodă (1611-1616) începe a reclădi biserica pe vechile temelii şi de atunci acest vechi şi sfânt locaş s-a numit Radu Vodă. Fiul său Alexandru Coconul (1623-1627) isprăveşte biserica, zugrăvind-o în anul 1625. Mănăstirea este gropniţă domnească, Radu Vodă fiind înmormântat în naosul bisericii, pe partea dreaptă la capătul dinspre pronaos. Tot în naos, dar pe partea stânga, este frumosul mormânt al fericitului în pomenire Patriarh Justinian Marina care a arhipăstorit în perioada 1948-1977 (a fost înmormântat pe 26 martie 1977). Biserica Radu Vodă a fost consolidată şi restaurată de Patriarhul Justinian în perioada 1969- 1977, când a fost împodobită şi cu o nouă pictură. Lucrările au fost desăvârşite sub arhipăstorirea Patriarhului Justin care a sfinţit biserica la 11 iunie 1979. Mănăstirea a fost reactivată în luna noiembrie 1999, după 30 de ani, timp în care a funcţionat ca biserică de mir.

            Descriere: Biserica este o construcţie masivă din cărămidă şi piatră, de mari dimensiuni, având 35 m lungime, 17 m lăţime. Are formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul primeşte lumină de la trei ferestre aşezate la răsărit, naosul de la câte trei ferestre aşezate fiecare absidă şi de la alte două ferestre aşezate pe zidurile cu care continuă naosul (una pe zidul din sud, una pe cel din nord) iar pronaosul este luminat de trei ferestre pe peretele sudic şi alte trei pe cel nordic. Toate ferestrele sunt înguste şi înalte, cu geamuri ornamentale. Pe naos se ridică o turlă mare poligonală luminată de 12 ferestre înalte şi înguste. Alte trei turle octogonale sunt pe pronaos, una mare în centru şi alte două în faţa acesteia pe dreapta şi stânga. Toate cele 4 turle sunt deschise, cu baza pătrată şi acoperiş în formă de bulb. În pronaos sunt 12 coloane care susţin zidurile ce coboară de la boltă. Intrarea din pridvor în pronaos se face prin vest pe o uşă masivă de stejar în două canate. Pridvorul spaţios este închis dar are trei mari deschideri la vest şi câte una la sud şi nord. Pardoseala în biserică şi pridvor este din ciment. Biserica şi turlele sunt acoperite cu tablă.

            Pictura: Pictura actuală din biserica şi pridvor a fost realizată în tehnica frescă, atunci când au fost săvârşite lucrările de reparaţii din perioada 1969-1979. Lucrarea din biserica şi pridvor a fost făcută de arhimandritul Sofian Boghiu (actualul stareţ al mănăstirii Antim din Bucureşti) şi de Vasile Caraman. Restaurarea catapetesmei şi a portretelor ctitorilor aparţin pictorului Gh. Ciobanu. În partea inferioară a zidurilor sunt pictaţi sfinţii, iar în partea superioară şi pe bolţi s-au pictat scene biblice.

            Altele: Curtea mănăstirii este largă, cu mulţi copaci şi clădiri în care funcţionează seminarul. Circulaţia se face pe alei pavate.