Istoricul: Începuturile aşezării călugăreşti de la Robaia sunt străvechi, urcând în timp până către aşezarea la Curtea de Argeş a mitropoliei Ţării Româneşti în 1359. Documentele atestă că proprietatea cu Mănăstirea Robaia a fost a lui Pârvu Logofătul, ctitorul mănăstirii Bucovăţul Vechi de la marginea Craiovei, ginerele voievodului Alexandru al II-lea.

            Descriere: Biserica este în plan treflat cu altar, naos şi pronaos. Ulterior, cu prilejul uneia din restaurări, i s-a adăugat şi pridvorul la început deschis, mai târziu (1843) închis, pe stâlpi de lemn cu ferestre. Pronaosul este delimitat de naos prin 2 stâlpi de zid pe de o parte şi alta, lăsând între ei o deschidere cât o uşă.

            Pictura: Pictura, în frescă înnegrită de fum, fără valoare artistică, a fost refăcută în altar şi naos în 1848, iar în pronaos şi pridvor în 1914, apoi în 1951 de pictorul Teodor Petrescu din Tutana-Argeş şi în 1993-1994 de Savu Ion originar din Argeş.

            Altele: Clopotniţa actuală este construită în 1857 din bolovani de piatră şi cărămidă, înlocuind-o pe cea din lemn. Este acoperită cu şindrilă, ca şi clădirea veche a chiliilor legată de clopotniţă, clădire construită în 1812 de episcopul Iosif al Argeşului. De amintit că chiliile din lemn construite de Sava Sufarul au ars în 1704, iar cele construite după aceea de Udrea Stolnicul, un descendent al Liverei, nu mai există nici ele.