Istoricul: Aşezământul a fost înfiinţat în 1846 în timpul stăpânirii otomane, de călugări veniţi de la Celic-Dere. Ei au ridicat aici un mic paraclis pentru slujbe şi câteva chilii din chirpici. Schitul înfiinţat a devenit metoc al mănăstirii Celic-Dere. După cucerirea independenţei, mănăstirile şi bisericile acestor locuri au trecut sub jurisdicţia Episcopiei Dunării de Jos - Galaţi. Episcopul Iosif Gheorghian mută toţi călugării de la Celic-Dere la Saon şi odată cu aceasta Schitul devine de sine stătător. Aceasta se întâmplă în anul 1881 şi în acelaşi an călugării au construit din chirpici şi lemn actuala biserică veche cu hramul Înălţarea Domnului şi paraclisul Intrarea Maicii Domnului în Biserică care există şi astăzi. Au construit şi două corpuri de chilii, astăzi existând numai cel din rândul paraclisului. În timpul stareţului Filimon (1899-1905) Schitul a fost distrus de un incendiu, rămânând intactă numai biserica. Ajungând la mare strâmtoare, în 1909 Schitul este trecut de episcopul Nifon Niculescu sub administraţia mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909 episcopul Nifon a pus temelia bisericii noi zidită din piatră şi cărămidă cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Construcţia ei a fost întreruptă din cauza unor greutăţi şi a izbucnirii războiului mondial. În anul 1916 Saonul devine iarăşi de sine stătător, iar în 1930 a fost transformat în mănăstire pentru maici. Cutremurul din 1940 a provocat prăbuşirea turlelor. După anul 1956, în timpul păstoriei episcopului Chesarie Păunescu au fost reluate lucrările de construcţie, inclusiv reconstruirea turlelor, executându-se şi pictura. În anul 1959 locaşul a fost sfinţit şi redat cultului. Dar fericirea a ţinut puţin pentru că, după apariţia decretului 410/1959 al lui Gheorghiu-Dej, în 1960 maicile au fost alungate de aici, iar sfinţitul locaş şi hramurile sale au trecut în administrarea Episcopiei de Jos. Abia în 1972 s-a repopulat cu puţine maici, începându-se viaţa monahală în mănăstire. După 1972, prin purtarea de grijă a Sfinţitului Episcop Dr. Antim Nica, s-a reparat biserica veche, s-a început înfrumuseţarea întregii incinte şi refacerea gospodăriei.

            Descriere: Biserica veche este în formă dreptunghiulară foarte spaţioasă. Altarul luminat de două ferestre mari la răsărit, în dreapta şi stânga peretelui şi alta pe stânga. Pe dreapta altarului s-a anexat o mică construcţie pentru veştmântărie. Catapeteasma frumos sculptată şi pictată este construită după 1900, uşile purtând inscriptiile donatorilor din 1904 - 1905. Pictorul catapetesmei a fost N. Durata. Interiorul bisericii nu este pictat. Plafonul bisericii este din lemn în formă ovală, susţinut lateral de câte 3 stâlpi din lemn pe fiecare parte. Naosul şi pronaosul primesc lumină de la câte două ferestre pe fiecare parte, duble, cu grilaj metalic între ele. Pridvorul este închis, cu geam deasupra uşii de intrare. Uşile, atât cea de la intrarea în pridvor, cât şi de la intrarea în pronaos, sunt în două canaturi, din lemn masiv. Stranele din lemn simple, vopsite bleu. Are o turlă mare pe naos, din lemn, de formă octogonală, luminată de 4 ferestre mari şi zugravită în interior cu stele şi o turlă mică înfundată, octogonală pe pridvor. Pardoseala este din parchet, acoperişul din tablă. Faţadele exterioare tencuite şi zugrăvite în calciu.

            Pictura: Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin in 1957. Picturile murale îi redau pe Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Spiridon, Sfântul Grigore Decapolitul, Sfântul Ştefan, Sfântul Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil, Sfântul Trifon, Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Zosima, Sfânta Varvara, Sfânta Parascheva, Sfântul Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sfântului Prooroc Ilie şi Sfântul Prooroc Ilie hranit de corb.

            Altele: Clopotniţa este construită la 20 m în faţa pridvorului bisericii vechi. Are un postament din beton care susţine un cadru de 4 stâlpi cu grinzi din beton. Este acoperită cu şindrilă. Clopotele în număr de cinci, sunt aşezate în ordinea dimensiunilor, de la cel mai mare (primul), până la cel mai mic (al cincilea).