Istoricul: Mănăstirea Bistriţa, printre cele mai mari din Moldova, îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun. Acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poartă şi astăzi. În acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească. Ştefan cel Mare şi Sfânt a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic. În 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare. Între 1541 şi 1546 voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească, pe care a pictat-o în interior în tehnica frescă.

            Descriere: Arhitectonic, biserica respectă stilul moldovenesc clasic. Adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru, are o lungime de 45 m şi înălţimea de 40 m. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, gropniţă (camera mormintelor), pronaos şi pridvor închis. Deasupra naosului se ridică o turlă deschisă, de formă circulară în interior, poligonală la exterior, luminată de patru ferestre mari şi cu firide atât în partea superioară, cât şi la bază. Ca şi biserica, este acoperită cu tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte, la fel gropniţa şi pronaosul, dar aici ferestrele sunt mai mici. În gropniţă, în partea stângă, a fost înmormântat Alexandru cel Bun (+1432), alături de soţia sa, Ana (+1418), iar pe dreapta odihnesc Alexandru Alexandrei (+1492) şi Ana, fii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, precum şi doamna Maria, soţia voievodului Ştefan Lăcustă, decedată în 1542. Piatra funerară a doamnei Ana are inscripţia: Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei am înfrumuseţat acest mormânt al doamnei Ana, soţia lui Alexandru Voievod, mama lui Ilie Voievod, care s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în anul 6926 luna Noembrie 2 în timpul egumenului Popa Grigorie (+ 1418). În gropniţă se află şi mormântul cronicarul Grigore Ureche (+ 1647).

            Pictura: Fresca din secolul al XVI-lea a fost refăcută parţial în anul 1814 şi restaurată total în anii 1986-1987. În pridvorul bisericii este pisania nouă care ne spune: Cu voia Tatălui, cu ajutorul Sfântului Duh, prin grija şi stăruinţa Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a restaurat pictura din biserica sfintei mănăstiri Bistriţa-Neamţ cu hramul «Adormirea Maicii Domnului», ctitoria marilor voievozi Muşatini, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, în anii 1986-1987, stareţ fiind arhimandritul Ciprian Zaharia. Lucrările de restaurare au fost efectuate de pictorii Ion Neagoe şi Gabriela Stoian, completările la pictura nouă fiind făcute de pictorul Bogdan Mociulschi.

            Altele: Cel mai preţios odor al bisericii este Icoana Făcătoare de Minuni a Sfintei Ana, dăruită lui Alexandru cel Bun de împăratul Manuel Paleologul (1395-1427).