Istoricul: Primul document scris despre Balş datează din 1766, când a luat fiinţă prima mănăstire de călugări, ctitor fiind Grigore Balş. În urma unui conflict de hotar între mănăstire şi şătrarul Aslan, acesta a dat foc mănăstirii chiar la începutul existenţei ei. De atunci şi până în 1819 nu mai sunt documente scrise despre mănăstire. În 1819 monahia Ecaterina Ursache, devenită schimonahia Evghenia, transferată de la Mănăstirea Războieni, cu contribuţia financiară a ei şi a lui Lascăr Sturza Hatman, ridică în 1835 biserica de piatră şi cărămidă, a cărei ziduri se pastrează şi astăzi. Au fost construite şi câteva case pentru vieţuitoare, în continuare aici fiind obşte de maici. În 16 ianuarie 1845, cu aprobarea Mitropoliei, maica Irina, fosta monahie în Mănăstirea Văratec şi apoi la Rădeni, devine stareţa la Schitul Balş, ajutată de ucenica sa Veniamina Kalmutki, fostă Ana Grigorascu Balş, înainte de căsătorie. Maica Veniamina hotărăşte construirea unei fântâni arteziene în faţa bisericii, apa fiind adusă pe tuburi de oale de la distanţă de 2 km. Urmele fântânii se văd şi astăzi. Lângă cişmea era o cruce de piatră al cărei postament există şi în prezent. Cu timpul soborul maicilor înmulţindu-se (un document din 1851 arată că existau 55 vieţuitoare) şi-au făcut case şi în afară de cetate, prin poiana schitului, case ale căror temelii se mai văd şi astăzi. Din argintul ce le rămăsese de la zestrea lor, stareţa Evelina şi ucenica ei Veniamina, toarnă sfinte vase. Azi mai există un Sfânt Potir pe care se poate citi: Pomeneşte Doamne pe arhimonahia Irina prima stareţă a schitului Balşu şi Veniamina Kalmutki cu tot neamul lor 1851 mai 15.

            Descriere: Biserica este din zid de piatră şi cărămidă, pe temelie din piatră întărită cu beton în formă de navă. Spaţiul interior este împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră aşezată la răsărit. Catapeteasma este din lemn de stejar, sculptată de Ion Ungureanu din Tg. Neamţ. Naosul, luminat de câte o fereastră la nord şi alta la sud, se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali cuprinşi în ziduri, aceştia susţinând arcadele bolţilor. Pronaosul este luminat numai de o fereastră aşezată pe zidul din vest. Pridvorul închis este luminat de o fereastră la est şi alta la vest. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică, pe o uşă masivă din stejar. În zona pronaosului-pridvor este o turlă pătrată cu ferestre terminate în arc, aşezate la sud, est şi vest. Are ocniţe puţin pronunţate pe părţile laterale din sud, est şi vest. În turlă sunt instalate şi clopotele.

            Pictura: Pictura din biserică, inclusiv pridvor, a fost realizată în 1994, în tehnica frescă, stil neobizantin, iar culorile folosite şi execuţia este plăcută celor ce o privesc. Sunt pictate scenele biblice cu respectarea erminiilor. Deasupra uşii de intrare în pridvor este icoana Sfintei Treimi în mozaic, iar în pridvor sunt pictaţi sfinţi români. Autorul picturii este pictorul bucureştean Vasile Buzuloi, ajutat de familia sa.

            Altele: La 10 m sud de biserica s-a construit o troiţă sculptată, reprezentând pe Mântuitorul răstignit încadrat de Maica Domnului şi Sfântul Ioan Evanghelistul. A fost donată de familiile Mihai Ion şi Constantin Burece din comuna Flămânzi, judeţul Botoşani. Anexele gospodăreşti sunt construite mai la vale de incinta mănăstirii.