Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea SFÂNTA TREIME – STRÂMBA

            Istoricul: Inscripţia deasupra intrării în pronaos arată că Schitul ar fi fost construit în 1519 de Danciu şi Oprea, mari proprietari în Strâmba.

            Descriere: Biserica arată şi azi aşa cum a fost în 1603. Este în formă de cruce cu pereţii de 1 m grosime, alcătuită din altar, naos, pronaos şi pridvor deschis. Turla deschisă, de formă octogonală, este construită pe naos. Catapeteasma este din zid. Naosul este despărţit de pronaos de un zid care are o deschidere cât o uşă. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă din lemn frumos sculptată. Pridvorul deschis, susţinut de şase coloane de zid în faţă şi câte două pe părţile laterale (sud şi nord), este pictat. Naosul este luminat pe fiecare parte a zidurilor de câte o fereastră înaltă şi îngustă, iar pronaosul numai de o fereastră pe peretele sudic. Pardoseala este din scândură, acoperişul - din tablă. În exterior pereţii au un brâu median simplu cu alte brâie secundare deasupra şi dedesubtul lui. Sub brâu sunt firide înalte şi largi, văruite în alb (pictura a fost acoperită cu prilejul reparaţiilor din 1927). În partea superioară a pereţilor, în apropiere de streaşină, sunt trei rânduri de cărămidă aşezată pe muchie, formând dinţii de ferăstrău, vopsită maron. Clopotniţa din lemn, acoperită cu şindrilă, este în stânga altarului. Urmează să se construiască alta din zid la sud de biserică, în dreapta pridvorului.

            Pictura: Pictura bisericii este făcută în 1783, cu contribuţia lui Constantin Raioseanul şi a soţiei sale, Păuna, urmaşi ai ctitorului, care termină pictura interioară şi o face pe cea exterioară. Registrul din stânga pridvorului ne prezintă Facerea lumii, Gura Iadului. Redarea Gurii Iadului este tipică picturii secolului al XVIII-lea. Înainte de intrarea în pronaos, se observă inscripţia vizibilă pe alocuri, care atestă zidirea locaşului în 1603 de Stoichiţă Raioseanul şi refacerea picturii în exterior de Constantin Raioseanul. Pronaosul este dominat de tabloul votiv în care apare ctitorul Stoica Raioseanul cu jupâneasa Dochia (în dreapta intrării), ţinând macheta bisericii, cu strănepotul său Constantin Raioseanul, jupâneasa Păuna, cu cei doi copii, Barbu şi Iona (în stânga intrării). Peretele de miazănoapte se continuă cu alţi strănepoţi ai ctitorului. Pictura din naos, desfăşurată pe patru registre, cuprinde Fuga în Egipt, Sfinţii Părinţi Eliazar Cozma, Daniel, alături de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Este bogat ornamentată în stil voievodal românesc. Sfânta Elena a Bizanţului poartă o coroană de domniţă română şi costumaţie de epocă. La Sfântul Arhanghel Mihail sunt îmbinate elemente tradiţionale cu elemente de epocă (spada lungă, ca apărător al creştinătăţii). Cele două abside şi turnul sunt ornamentate cu scene singuratice, ca: Naşterea Mântuitorului, Adormirea Maicii Domnului, Învierea. În altar apar Maica Domnului cu Iisus, străjuită de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi de Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Chiril.

            Altele: La circa 20 m, în faţa bisericii (vest), este o clădire mare din zid pentru chilii, care se continuă spre sud cu altă clădire pentru trapeză şi bucătărie. Tot la sud de biserică va fi o clădire pentru chilii.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri