Istoricul: În 1616-1618 Alexandru Iliaş donează marelui postelnic Enache Caragea moşia domnească pe care se află satul Văi de Ei, actuala Slobozia. Enache Caragea a ridicat o mănăstire pe care a închinat-o mănăstirii Doriaro din Sfântul Munte Athos. Se aduc aici la lucru ţărani iobagi şi robi care sunt sloboziţi de biruri, de unde şi numele localităţii de Slobozia.

            Descriere: Biserica este zidită din piatră şi cărămidă cu ziduri de un metru grosime, în plan triconic, tipul de construcţie al sec. XVII. Altarul are un brâu (în relief) despărţitor între pereţii verticali şi calotă semisferică turtită. Catapeteasma deschisă în partea superioară, este înălţată monumental, urmărind prin ancadramente de inspiraţie gotică, delimitarea verticală a scenelor. Ornamentaţia bogată cuprinde motive vegetale şi geometrice aurite, realizate din lemn şi stuc. Naosul are câte o fereastră la fiecare absidă, terminându-se în arc la partea superioară. Pronaosul este despărţit de naos printr-un arc larg. Biserica are două turle, cea mare de pe naos este din lemn, de formă octogonală, acoperită cu tablă. Intrarea în biserică are un parament ornamentat cu brâie decorative.

            Pictura: Pictura a fost făcută în 1842, de un necunoscut. În anii 1935-1937 a fost spălată de un pictor italian anonim care a pictat atunci stâlpii, pilaştrii şi ornamentele florale din pronaos. Există un tablou votiv, portretul prinţului Bibescu.

            Altele: Prin înţeleapta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din toamna anului 1993, a fost înfiinţată Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu sediul la Slobozia. La 6 februarie 1994, biserica Sfinţii Voievozi şi întreaga suflare a Sloboziei au asistat la evenimentul instalării Prea Sfinţitului Nifon - întâiul episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, vechea ctitorie voievodală primind sub acoperişul său un sobor numeros de ierarhi ai Bisericii, în frunte cu Prea Fericitul Teoctist .