Istoricul: Schitul a fost înfiinţat în 1828-1833 de Ieroschimonahul şi duhovnicul Avramie, primul egumen al aşezământului, care era din Mănăstirea Neamţ sau din mănăstirile de pe Valea Bistriţei. Schitul şi-a luat numele de la masivul Tarcău şi pârâul cu acelaşi nume. Construcţiile au durat 5 ani, sfinţindu-se în 1833 de către Episcopul Vicar Sebastian de la Iaşi, primind hramul Duminica Tuturor Sfinţiilor. Schitul Tarcău a fost tot timpul locuit de călugări iubitori de linişte şi singurătate, care se rugau aici zi şi noapte pentru ei şi lumea întreagă. În 1959 a fost desfiinţat şi s-a reînfiinţat în 1990 în regim de mănăstire, tot cu obşte de călugări.

            Descriere: Biserica este construită din lemn de frasin pe fundaţie de piatră, de meşteri locali anonimi. Arhitectura aparţine stilului clasic moldovenesc, în formă de cruce, cu o singură turlă oarbă pe naos. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră la est. Catapeteasma, cu o frumoasă sculptură, este înălţată până la boltă şi este ridicată în 1833 (în afară de câteva icoane componente). Pe spate se află inscripţia: Această biserică este făcută de robul lui Dumnezeu Avramie ieroschimonah, egumen şi duhovnic. Naosul are cele două abside largi, este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord şi se delimitează de pronaos printr-un perete de scândură care are o largă deschidere pentru acces. Pronaosul este luminat de o fereastră la vest şi alta la nord. Toate ferestrele sunt din lemn, dreptunghiulare, terminate în arc şi dublate cu grilaje metalice. Pridvorul din lemn a fost adăugat mai târziu. Are uşă de intrare prin sud, uşă în două canaturi cu geamuri în partea superioară. Este închis de jur împrejur de ferestre cu geamuri. Pardoseala bisericii este din scândura iar acoperişul din tablă vopsită. Interiorul bisericii nu este pictat, pereţii fiind împodobiţi cu icoane. Faţadele din lemn sunt vopsite în culoare gri.

            Pictura: Interiorul bisericii nu este pictat, pereţii fiind împodobiţi de icoane.

            Altele: Clopotniţa, aflată la 10 m sud-vest de biserică, este construită din lemn în anul 1868. Are formă pătrată, cu acoperişul în formă de mitră arhierească. Este acoperită cu şindrilă.