Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea SIHĂSTRIA VORONEI

            Istoricul: Încă din timpuri străvechi, unii din părinţii vieţuitori în Mănăstirea Vorona s-au retras aici, în colţ tainic, unde şi-au petrecut în linişte şi în rugăciune ultimele clipe ale vieţii lor pământeşti. Stareţul Iosif Vasiliu de la Mănăstirea Vorona a avut poruncă, în 1853, de la domnitorul Mihail Sturza să zidească biserica, aceasta fiind şi dorinţa lui. Stareţul, neavând lucrători pentru a începe construcţia a adus călugări de la via sa, la care s-au adăugat şi alţii, veniţi de la Schitul Cozancea. Zidirea bisericii a început în anul 1858 şi cu toate constrângerile legii secularizării, lucrările au continuat. În 1860 clădirea şi chiliile erau zidite. La 25 martie 1861 biserica a fost sfinţită de Episcopul Chesarie Sinadon, locotenent de Mitropolit al Moldovei. Finisarea lucrărilor şi pictarea bisericii de către schimonahul Vladimir s-a terminat în 1876. Dintre schimnicii care s-au ostenit în Sihăstria Voronei, cel mai cunoscut este cuviosul Onofrei, mort la vârsta de 57 de ani şi care s-a nevoit aici 25 de ani. Aceste date au fost scrise pe o lespejoară de piatră care s-a găsit la 9 mai 1846, când au fost scoase oasele din mormânt şi duse la schit. S-a vorbit de mai multe semne legate de cuviosul Onofrei, precum că la trei călugări care veneau de la Schitul Lacurile spre Mănăstirea Vorona, după ce au rătăcit prin păduri, înnoptând la apa Bahlului li s-a arătat o lumânare înainte şi mergând după lumina ei au ajuns la coliba cuviosului. Altădată unul dintre cei doi paznici care păzeau vitele mănăstirii Vorona s-a aşezat pe mormântul schimnicului şi fiind certat de celălalt paznic, a hulit. Atunci, din văzduh a primit o palmă peste cap şi i-a sărit luleaua, gâtul i s-a strâmbat şi a rămas mut. S-a însănătoşit după ce i s-au făcut mai multe rugăciuni la Mănăstirea Vorona, unde a fost dus. Domnitorul Mihail Sturza, venind la mănăstire, a luat mere de lângă mormântul schimnicului. Din aceste mere a mâncat o rudă apropiată lui şi îndată s-a vindecat de o boală nevindecabilă. După schimnicul Onofrei, în chilia lui s-a nevoit pustnicul Ioan, venit de la Mănăstirea Vorona. În istoria mănăstirii a rămas şi schimonahul Veniamin Constantinescu care, tânăr fiind, după intrarea în monahism a fost pe jos la Sfântul Munte. A adormit intru Domnul în 1917, la vârsta de 100 de ani.

            Descriere: Biserica mare este o construcţie din zid, în formă de cruce, cu spaţiul interior compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la est şi una mică în nord, la proscomidie. La sud are construită o cameră pentru veştmântărie. Catapeteasma este din lemn sculptat. Naosul spaţios, este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Pronaosul are spaţiul mic. Pridvorul spaţios, este luminat de o fereastră mare la vest. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, terminate în arc, cu grilaj metalic între ele. Pe pridvor este o turlă oarbă, de formă octogonală, cu patru ferestre şi acoperiş în formă de mitră arhierească. Este acoperită cu tablă zincată, aşezată în solzi. Intrarea în pridvor a fost prin partea de sud, dar s-a construit un nou pridvor din lemn, închis, cu geamuri, care are intrarea prin nord. Intrările în pridvor şi în pronaos se fac prin uşi din lemn, în 2 canaturi, cu geamuri în partea superioară. În pridvor, în peretele dinspre pronaos, este fixată racla cu osemintele Cuviosului Onofrei. Pardoseala este din scândură, iar acoperişul din tablă.

            Pictura: Executată în tehnica temperă de călugărul Vladimir Machidon de la Mănăstirea Vorona. Este o pictură în stil neobizantin, realizată cu pricepere şi îngrijire. Sunt pictate diferite scene, atât din Vechiul cât şi Noul Testament, precum şi diferiţi sfinţi. În această pictură a bisericii şi a catapeteasme, credinciosul poate citi în scurt timp întreaga viaţă a Mântuitorului. Pe faţa sudică a altarului este pictată scena Înfricoşata Judecată de Apoi.

            Altele: Faţadele exterioare au în dreptul naosului şi pronaosului, în zona ferestrelor, câte patru pilaştri rotunzi care duc până la streaşina acoperişului. De jur împrejurul bisericii sunt trotuare din beton.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri