Istoricul: Aşezământul mănăstiresc a fost fondat în a doua parte a sec. XVI de Stelea Spătarul şi în afară de biserică cuprindea turnul clopotniţă din zid, la intrare şi corpul de chilii din lemn. Prima relatare despre mănăstire datează din martie 1582, într-un document emis de Mihnea Turcitul. Deteriorată probabil de cutremurul din 1 febr. 1637, biserica a fost dărâmată. Din vechiul ansamblu se mai păstrează (restaurată de mai multe ori) casa egumenului, numită Casa Nifon, nume legat de patriarhul Nifon al II-lea al Constantinopolului care a fost şi prin Târgovişte. Actuala formă a bisericii mănăstirii Stelea se datorează epocii lui Matei Basarab. După luptele care a avut loc între Matei Basarab şi Vasile Lupu (domnul Moldovei care a atacat Ţara Românească) la Ojogeni pe Prahova cât şi la Merişori pe apa Ialomiţei (1639) se ajunge la pace printr-o legătură sfântă a zidirii bisericii Stelea din Târgovişte de Vasile Lupu şi a mănăstirii Sovejea din jud. Vrancea de Matei Basarab. Biserica Stelea a fost zidită în 1645 după planul vestitei biserici Trei Ierarhi din Iaşi, de aceiaşi meşteri şi cu aceleaşi materiale. S-a sfinţit cu hramul Învierea Domnului avut şi de biserica lui Stelea Spătarul, hram ce-l poartă şi azi. Vasile Lupu a ales locul fostei mănăstiri a lui Stelea Spătarul din motive de pietate filială. Lângă faţada sudică a vechii biserici se află înhumat tatăl său Nicolae Coci vel agă (comandant de oşti), menţionat şi în pisania noului lăcaş scrisă în litere slavone, în mijloc având stema Moldovei, în care se spune: Acest sfânt lăcaş închinat hramului «Sfintei Învieri» este făcut de mine domnul Ţării Moldovei, în pomenirea tatălui meu Nicolae ce a decedat în acest oraş, în anul mântuirii 1 sept. 1645, când s-a şi sfinţit. În prezent mormântul tatălui lui Vasile Lupu se află în partea dreaptă a pronaosului.

            Descriere: Biserica este construită de Vasile Lupu. Aducând în Ţara Românească elemente spectaculoase ale goticului moldovenesc, arhitectura bisericii Stelea a devenit o sursă de inspiraţie pentru multe biserici ridicate ulterior. Este o construcţie masivă din cărămidă şi piatră, în formă de cruce. Altarul, naosul şi pranaosul au suprafeţe foarte mari. Pridvorul închis este puţin spaţios. Inconostasul prezintă un real interes artistic fiind dintre puţinele păstrate din sec. XVII. Naosul se delimitează de pronaos prin doi stâlpi foarte masivi care susţin un zid ce coboară din boltă spre interiorul bisericii. Printre aceşti stâlpi sunt spaţii pentru circulaţia credincioşilor. Naosul este luminat de câte 3 ferestre aşezate pe zidurile din sud şi nord, iar pronaosul de câte două ferestre pe fiecare parte. Ferestrele înalte de 1,50 m şi late de 45 cm sunt prevăzute cu grilaje metalice, iar la exterior au ancadramente de piatră. Pridvorul este luminat de două ferestre aşezate la nord. Intrarea în pridvor se face prin nord pe o uşă metalică cu geamuri în partea superioară, iar din pridvor în pronaos se face prin vest pe o uşă masivă din lemn brut care se asigură printr-o grindă de lemn ce glisează în zid. Biserica are o turlă mare deschisă pe naos şi alta pe pronaos. Pardoseala este din lespezi de piatră, iar acoperişul este din tablă. Faţadele exterioare sunt înconjurate cu un brâu gros torsionat, având deasupra lui firide joase şi largi, iar sub el firide înguste şi înalte. Sub cornişe de jur-împrejurul zidurilor sunt 3 rânduri de cărămizi încastrate în zid pe muchie formând un brâu ferestrău.

            Pictura: Pictura este realizată în două epoci diferite, reţinând atenţia cea din perioada brâncovenească, de factură orientală, asemănătoare celei de la palatul Potlogi-Dâmboviţa. Cu prilejul reparaţiilor făcute bisericii în 1812 s-a intervenit şi la pictură. Nu sunt cunoscuţi autorii picturii originale şi nici cei care au refăcut-o în 1706 sau 1812.

            Altele: În incinta mănăstirii se intră prin gangul clopotniţei aflată la 15 m nord-vest de biserică. Este o construcţie masivă din zid de formă pătrată. La nord de biserică este clădirea parter din zid pentru chilii, bucătărie, trapeză, iar la nord est se află clădirea zisă Casa Nifon, foarte frumoasă, tip vilă, care în trecut a servit pentru stăreţie, iar în prezent (2001) adăposteşte centrul aparhial (Arhiepiscopia Târgoviştei).