Istoricul: Biserica a fost zidită din temelie în anul 1645 de Matei Basarab Voievod, după cum scrie în pisania originală deasupra uşii, la intrare: Aceasta Sfântă biserică cu voia şi ajutorul lui Dumnezeu zidindu-s-au din temeiu cu pofta şi cheltuiala a prea luminatului şi milostivului domn Io Matei Basarab voievod a toată Ţara Românească, împreună cu doamna sa gospoja Ileana întru prea înalţatu şi de tot închinatu nume al Prea Sfintei şi de viaţa Făcătoare troiţe întru al XIII-lea an de domnie a lor veleatul Bastia Mira 7153 ispenia 1645.

            Descriere: Biserica este în formă de cruce, cu zid de cărămidă gros, înaltă, cu o turlă mare pe pronaos. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Naosul foarte spaţios este despărţit de pronaos (cu un spaţiu mai mic) printr-un zid care lasă o deschidere cât o uşă, pentru circulaţie. Catapeteasma este din zid gros. Are un pridvor deschis susţinut de zece coloane de zid. Pardoseala bisericii este din cărămidă. Este acoperită cu şindrilă. Zidurile exterioare au la mijloc două brâie din cărămidă aparent aşezată pe muchie (dinţi de fierăstrău).

            Pictura: În 1826 a fost pictată de Barbu Zugravul. Între anii 1962-1969, acest Sfânt locaş a fost renovat de Direcţia Monumentelor Istorice din Bucureşti, redându-i-se starea iniţiala şi aspectul unui adevărat monument naţional, istoric şi artistic.

            Altele: Tradiţia transmisă prin cronica ţării aşează la Strehaia al doilea scaun al băniei Olteniei, probabil în cursul secolului al XV-lea, când banii părăsesc Severinul căzut sub unguri ş iîi găsim la scaunul băniei din Craiova. Fapt sigur este că Banoveţii Craioveşti din secolul al XV-lea şi al XVII-lea erau proprietari strehăieni, unde îşi aveau reşedinţa temeinică şi cu caracter domnesc, păstrându-li-se amintirea până azi, prin numele satului Lunca Banului din apropierea Strehaiei.