Istoricul: Tradiţia ne spune că încă din secolul al XV-lea aici a fost un schit de lemn, atestat în documente şi în secolul al XVI-lea, după care în ultimile decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movilă (dintre ei Ieremia, care a domnit între anii 1595 şi 1606), s-a construit o biserică. Prima ctitorie a familiei Movileştilor a fost o construcţie mai modestă, datând din preajma anului 1581, ctitor fiind Gheorghe Movilă, episcop de Rădăuţi. În timpul domniei lui Petru Şchiopul (1582-1591), familia boierilor Movilă ajunge la o situaţie economică şi politică deosebit de prosperă, ceea ce a favorizat construirea unei mănăstiri impresionante, prima clădire fiind biserica. Într-un document din decembrie 1584 se precizează că la acea dată ea era deja terminată. Ajuns domn, Ieremia Movila măreşte ansamblul, adăugând încă două pridvoare deschise (la sud şi la nord) exonartexului bisericii, o casă domnească, ale cărei ruine se văd şi astăzi pe latura de nord a complexului, chilii şi alte anexe. Tot în timpul lui Ieremia, între anii 1595 şi 1596 s-a pictat interiorul şi exteriorul bisericii. În anul 1831 chiliile vor fi distruse de un mare incendiu. Ele vor fi restaurate şi transformate în 1860.

            Descriere: Biserica este din zid, pe fundaţie foarte înaltă, din bolovani de piatră, în plan triconic, cu interiorul repartizat în altar, naos, camera mormintelor, pronaos şi pridvor închis. Are şi două pridvoare deschise. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit şi câte una la sud şi nord. Catapeteasma (iconostasul), sculptat în lemn de tisa, în stil baroc-rococo (recondiţionat în 1801), se înalţă până la boltă. Naosul primeşte lumină de la cele trei ferestre de pe fiecare absidă. Deasupra naosului se înalţă turla octogonală, pe un sistem de boltire specific moldovenesc. Este aşezată la exterior, pe trei baze suprapuse, una pătrată şi două stelate. Camera mormintelor este luminată de câte o fereastră mai mică pe fiecare parte. Ca şi la Humor şi Moldoviţa, deasupra camerei mormintelor se află tainiţa destinată în trecut păstrării obiectelor de preţ. În gropniţă sunt înmormântaţi voievozii Ieremia şi Simion Movilă. Lespezile mormintelor constituie valori artistice ale sculpturii medievale româneşti. Pronaosul este luminat de câte două ferestre mari, aşezate în zidul din sud şi alte două în partea nordică. În pronaos sunt înmormântaţi membrii familiei Movilă. Pridvorul închis are două intrări opuse (nord şi sud) şi trei ferestre pe peretele vestic. Uşile sunt masive, din lemn de stejar, întărite metalic, la fel şi uşă care dă din pridvor în pronaos. Accesul se face prin cele două pridvoare deschise, amplasate pe latura de nord şi cea din sud. Pridvorul deschis din nord se sprijină pe trei coloane în faţă (nord), din care cele laterale sunt torsionate, două coloane la mijloc şi alte două coloane alăturate zidului pridvorului închis.. În componenţa pridvoarelor întâlnim elemente de influenţă muntenească. Dintre elementele arhitecturale întâlnite în timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt întâlnim şi la Suceviţa pe cele de influenţă gotică (arce frânte, chenare gotice) cât şi pe cele de influenţă renascentistă (cadrul uşii dinspre naos). Biserica este acoperită cu şindrilă, iar pardoseala este din lespezi de piatră.

            Pictura: Tabloul votiv se desfăşoară pe peretele de vest al naosului. În partea dinspre sud întreaga familie a domnitorului Ieremia Movilă este reprezentată într-un cortegiu solemn, anunţând ceremoniile de la curte, iar la cealaltă parte a uşii de intrare în naos se află al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe Movilă. Din pictura exterioară remarcăm Scara virtuţilor desfăşurată pe faţada nordică a bisericii, impresionantă prin intensitatea emoţională cu care sunt redate stările sufleteşti.