Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea TARNIŢA

            Istoricul: Numele Tarniţa poate fi de origine sârbă, folosit în special în Moldova cu înţeles de şa. Probabil că între lucrătorii pricepuţi la realizarea şeilor din lemn erau unii călugări care au primit numele de pusnicii de la Tarniţa. Schitul a fost construit de călugării care au plecat de la Babele din cauza că erau deranjaţi de războaiele dintre munteni şi moldoveni. S-au aşezat la Vităneşti, dar fiind şi aici deranjaţi de sătenii care-i înconjurau cu construcţiile lor, s-au retras mai sus spre cota 1001 m unde au construit o biserică din lemn, organizându-se aici viaţa pustnicească. Aceasta s-a întâmplat, după unele surse de informaţii, în anul 1702, după altele în 1758.

            Descriere: Biserica este o construcţie din lemn pe fundaţie de beton, întărită în zona altarului prin 3 stâlpi contraforti. Are formă de cruce contrar obiceiului moldovenesc cu formă de navă. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Pridvorul închis, lasă impresia că a fost adăugat mai târziu. Altarul este luminat de o fereastră la est şi alta la nord precum şi prin geamurile uşii veştmântăriei construită în sudul altarului. Catapeteasma din lemn simplu ajunge până la boltă. Icoanele catapeteasmei donate de diverşi credincioşi sunt pictate de amatori. În Sfântul Altar o icoană poartă numele donatorului Matache Orăşanu-Brăila. Naosul cu spaţiu mic are absidele largi dar puţin pronunţate. Se delimitează de pronaos prin 2 stâlpi groşi din lemn care susţin şi plafonul. Pe naos este o turlă mare deschisă care la bază (tamburul) este pătrată, în continuare hexagonală, iar partea terminală este de forma unei mitre arhiereşti. Are 3 ferestre şi este acoperită cu tablă. Pronaosul este luminat ca şi naosul de câte o fereastră pe fiecare parte. Ferestrele din altar, naos, pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu alte mici ferestre deasupra lor arcuite. În pridvor lumina vine de la o fereastră dreptunghiulară aşezată la vest şi de la geamurile uşii care este aşezată în partea nordică. Uşa este din lemn în două canaturi. Tot pe o uşă din lemn în două canaturi cu geamuri în partea superioară, se intră din pridvor în pronaos. Interiorul bisericii este tencuit şi zugrăvit în culoare albă. Duşumeaua este de scândură, acoperişul este din tablă.

            Pictura: Interiorul era tencuit şi zugrăvit în alb, ca şi exteriorul, duşumeaua fiind de scândură.

            Altele: Clopotniţa se află la 20 m nord de altar. Este din lemn, aşezată pe 4 furci de lemn cu zidire între ele în sud şi nord. Este acoperită cu şindrilă şi are o cruce din lemn deasupra ei. Cele două clopote aflate în clopotniţă au fost turnate în anul 1929 cu osteneala monahului Gherasim Grebea (superior fiind ieromonahul Mihart D. Rotaru), cu contribuţia enoriaşilor din Vităneşti şi din alte sate aşa cum scrie pe clopotul mare.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri