Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea TAZLĂU

Mănăstirea TAZLĂU

            Istoricul: Prima biserică a fost construită după anul 1424, prin hotărârea lui Alexandru cel Bun, considerat prim ctitor. Săpăturile din vara anului 1956 pe dealul Chetronea au scos la iveală temelia bisericii, din piatră de carieră şi piatră de râu, lungă de 11,5 m şi lată de 6 m. Biserica a fost de lemn şi se crede că a dispărut din pricina unui incendiu între 1493 şi 1495. Câteva documente din vremea lui Ştefan cel Mare atestă vechimea mănăstirii: un hrisov din anul 1458 prin care domnitorul dăruieşte mănăstirii Tazlău satul Ursăşti pe Nechit, din Câmpul lui Dragoş; hrisovul din 16 ianuarie prin care se dăruise mănăstirii Tazlău (unde egumen era Timotei) mai multe poieni şi un alt hrisov, de la 20 aprilie 1491, prin care primeşte satele Zăneşti, Stolnici cu moara, iazuri şi ochiuri de apă pe Bistriţa, precum şi satul Bureşti pe apa Siretului. Existenţa unei mănăstiri anterioare anului 1496 sau 1497 o afirmă Episcopul Melchisedec în lucrarea sa Notiţe istorice şi arheologice adunate de la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova (Bucureşti, 1885), precum şi istoricii M. Costachescu şi CC. Giurescu.


Mănăstirea TAZLĂU

            Descriere: Biserica este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri de peste 1 m grosime, în forma trilobată, cu altar, naos şi pronaos. Pridvorul închis este ridicat mai târziu de Alexandru Lăpuşneanu. Altarul este luminat de o fereastră la est şi una mică la proscomidie. Tâmpla, din 1852, din lemn de tei sculptat, e împodobită cu o frumoasă pictură, cu mult praf de aur. Naosul are abside înguste, puţin pronunţate, este luminat de câte o fereastră la sud şi nord. Turla, deschisă pe naos, se reazemă pe patru colţari semisferici şi este construită pe un cerc îngust. Pronaosul, luminat de câte o fereastră la sud şi nord, se delimitează de naos printr-un zid despărţitor, care formează un semicerc sprijinit pe două picioare. Ferestrele din naos şi pronaos sunt înguste, înalte de un metru, terminate în arc şi aşezate pe ziduri la circa 3,5 m înălţime, prevăzute cu grilaj metalic. În pronaos este şi un cafas*, construit în 1945, folosit astăzi şi de credincioşi în zilele de mare aglomeraţie. Pridvorul este luminat de două ferestre mari dreptunghiulare din lemn, prevăzute cu grilaj metalic. Intrarea în pridvor se face prin sud, pe o uşă masiva de stejar întărită metalic. Pe peretele vestic din pridvor sunt menţionaţi toţi eroii satului, morţi în cele două războaie mondiale. Pardoseala în altar este de scândură, în naos de alabastru alb în formă hexagonală şi pentagonală, iar în pronaos şi pridvor sunt lespezi din piatră de carieră. Amvonul din naos este un adaos din secolul al XIX-lea. Acoperişul bisericii este din tablă albă şi are streaşină foarte largă.

            Pictura: Bisericii a fost înnoită în anii 1858-1859 de pictori greci împreună cu pictori români. Este o pictură realistă, executată majoritatea în tempera, pictorii greci respectând contractul, de a o face în ulei, numai atunci când a fost în preajmă comisia de control. Pe peretele de vest al pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, executat în ulei. Este deasupra portalului şi îl reprezintă pe Ştefan cel Mare, cu Maria, fiica lui Radu cel Frumos, între cei doi fii, Bogdan în dreapta şi Alexandru în stânga. Ştefan şi Maria ţin în mâini biserica fără pridvor. Ctitorul este înfăţişat purtând barbă şi părul lăsat pe spate, cu privirea în pământ. Portretul nu are nimic din realitatea reprezentată de chipul marelui voievod de pe epitrahilul cusut în 1502 la Dobravăţ. Doamna Maria este pictată într-un costum bizantin verde şi pe deasupra cu o blană care pleacă de pe umeri până la pământ. Inscripţia este în limba română cu litere chirilice. Deasupra tabloului votiv apare pictat Domnul Hristos. Sus este Sfânta Fecioara şezând pe tron.

            Altele: Clopotniţa bisericii pe sub gangul căreia se intră în incintă se află la 15 m est de biserică. Au construit-o meşterii lui Petru Rareş, în stilul Renaşterii. A fost distrusă de incendiul de la 8 februarie 1879. În 1988 s-a renovat, demolându-se acoperişul şi înălţându-i-se zidul, astfel apropiind-o de stilul clopotniţei lui Petru Rareş, stil dispărut cu prilejul reparaţiilor din 1902. Clopotniţa are înălţimea la acoperiş de 14 m, lungimea de 7 m şi lăţimea de 6 m. Are trei clopote, din care cel mare, este turnat la Mănăstirea Neamţ, având o greutate de 575 kg.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri