Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea TEODORENI

            Istoricul: Biserica a fost zidită în 1597 pe temeliile altei biserici din lemn, durată în 1472 de sfetnicul Bunea, rânduit de Ştefan cel Mare şi Sfânt să le aducă aici, de la curtea lui Radu cel Frumos, pe domniţa Maria şi fiica ei Maria Vochiţa. Bisericuţa a fot arsă de turci. Mănăstirea Teodoreni este ctitoria postelnicului Teodor Movilă, fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă şi a primei sale soţii Greaca, şi frate cu domnitorii Ieremia şi Simion Movilă şi cu Mitropolitul Gheorghe al Sucevei.

            Descriere: Biserica este o construcţie din piatră, cu ziduri de peste un metru grosime, în stilul monumentelor religioase moldoveneşti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Seamănă ca formă cu Suceviţa, fiind considerată ca sora ei mai mică. Are formă trilobată, ca multe din monumentele de acest gen ale Moldovei acelor vremuri. Arhitectul constructor este Constantin Batiste, cumnatul lui Teodor Movilă. Este compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Pridvorul este boltit cu o calotă sferică, sprijinită prin intermediul pandantivelor pe patru arcuri care cad pe console. Naosul este de dimensiuni mari, lărgit pe ambele părţi de două abside laterale. La mijloc se ridică turla, închisă la partea superioară cu o calotă sferică. Are opt fete, dintre care patru sunt străbătute de câte o fereastră mare, cu chenar din piatră sculptată în formă ovală. Catapeteasma, lucrată şi pictată în 1785 de Ierodiaconul Veniamin Velicu, are o mare valoare artistică. Ferestrele, una singură pe peretele altarului, trei pe latura sudică şi două pe latura nordică, au formă de creneluri, cu deschidere mai largă în interior, fiind una din caracteristicile stilului moldovenesc. Pardoseala bisericii, din parchet de stejar, are încrustată şi stilizată, în culori albe şi negre, câte o stea şi o rozetă. Parchetul a fost dăruit de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, în 1755. Conform tradiţiei locale, mormântul din dreapta pronaosului aparţine ctitorului bisericii. Faţadele exterioare au două rânduri de ocniţe, înşirate în treimea superioară a zidurilor. Zidurile sunt susţinute de câte două contraforturi pe laturile de sud şi nord şi numai unul ridicat până la mijlocul peretelui la altar.

            Pictura: Este nouă, realizată în tehnica frescă, de pictorul profesor Nicolae Sava din Bucureşti. În stil bizantin, cu scene mici ca modalitate de rezolvare a spaţiului, pictorul împleteşte elemente tradiţionale cu elemente de inovaţie şi creaţie autentică, atât cromatic cât şi compoziţional (ex: clepsidra răsturnată din scena Adormirea Maicii Domnului, nimbul şi lumina necreată din scenele Coborârea din Iad, Iisus Hristos pe cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena). Din pictura veche, realizată în 1785 şi degradată în timp, se păstrează numai tabloul votiv, unde sunt pictate în mărime naturală portretele lui Teodor Movilă şi al fiului său Ioan, care se află în interiorul bisericii, pe peretele din dreapta uşii.

            Altele: Clopotniţa, aflată la 25 m în faţa bisericii, este construită o dată cu biserica. Planul de construcţie este aproape identic cu cel de la biserica Sfântul Dumitru din Suceava. Accesul în incinta mănăstirii se face pe sub turnul clopotniţei. Spaţioasă incinta dreptunghiulară în care este încadrată biserica este înconjurată de ziduri de piatră înalte de peste 2 m.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri