Istoricul: Biserica actuală a mănăstirii Topolniţa este construită pe vatra unei biserici mai vechi care, după tradiţie şi unele documente mai vechi, ar fi fost zidită de Nicodim, ctitorul Tismanei, cam în vremea lui Radu I (1374-1375). Dar există şi lucrări care arată că a fost construită în locul unei sihaştrii din secolul al XV-lea. Construcţia actualei biserici datează din anul 1646, ctitorii ei fiind Lupu Buliga vel Căpitan, în timpul lui Matei Basarab şi al soţiei sale, Stanca.

            Descriere: Biserica are ziduri groase din cărămidă şi de piatră. Sub streaşină, în exterior, are mai multe rânduri de cărămizi în relief (aşezate pe muchie). Are o turlă mare de zid pe naos, acoperită cu ţiglă. Biserica este acoperită cu şindrilă. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos (care este mai puţin încăpător decât naosul). Pronaosul este delimitat de naos printr-un zid care are deschisă o intrare cât o uşă. Ferestrele sunt înguste.

            Pictura: A fost făcută în 1673 de fiul lui Lupu Buliga, jupân Curea vel paharnic, pe cheltuiala sa şi este lucrată de zugravii: Gheorghe Zuc, grec, şi Dima, vlah, în frescă stil bizantin. Frescele originale se menţin şi astăzi. Au fost spălate în anul 1920. Pe faţada exterioară vestică se remarcă pictura cu tema: Judecata de Apoi, asemănătoare mănăstirilor din Moldova. Unele inscripţii din biserica fac cunoscuţi stareţii din anii 1646, 1700, 1811, 1817.

            Altele: Între zidurile schitului Topolniţa, Ghiţă Cutui Olteanul şi Simion Mehedinţeanu, căpitani din oastea de panduri a lui Tudor Vladimirescu, şi-au asigurat un loc de refugiu şi de rezistenţă. Faptul acesta este consemnat pe o placă memorială aflată la intrarea în mănăstire, pe zidul clopotniţei. Mănăstirea se prezintă şi astăzi cu un turn de strajă şi ziduri înconjurătoare.