Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea VALEA MĂNĂSTIRII

Mănăstirea VALEA MĂNĂSTIRII

            Istoricul: Construcţia bisericii mănăstirii a început în 1512, ctitor fiind Radu Paisie, egumen al mănăstirii Curtea de Argeş. Amintim că tot el a ctitorit Mănăstirea Mislea din Prahova. Se crede că Radu Paisie a fost fiul natural al lui Radu cel Mare. El ajunge domn al Ţării Româneşti între anii 1535-1545, fiind mazilit, din motive necunoscute, de turci, este surghiunit în Egipt unde a şi murit. Biserica a fost terminată în 1544 când Radu Paisie era încă domn, în anul respectiv fiind realizată şi pictura. În 1636 turcii provoacă mari stricăciuni bisericii distrugându-i porţile mari de la intrare, uşile şi acoperişul. A fost renovată de văduva Magdalena Baldovin din neamul baldovineştilor în 1788, când i s-a pus acoperiş nou din şindrilă şi a fost restaurată şi pictura din 1544. După ce biserica a fost renovată şi au fost construite şi chilii, a fost populată cu călugări. Viaţa monahală a continuat până la secularizarea averilor mânăstireşti din anul 1864. După 1864 devine biserică de mir. A fost din nou renovată în anul 1972 când i se pune acoperiş nou din şindrilă. În 1997 Mănăstirea este reînfiinţată cu destinaţie pentru călugări, dar lipsind mijloacele de adăpostire şi trai a obştei, încă n-a fost populată cu vieţuitori. De reactivarea mănăstirii se ocupă Prea Cucernicul preot paroh Gheorghe Ioana, însa lipsind terenul pentru construcţia corpului de chilii, aceasta încă n-a fost începută. Este la marginea incintei mănăstirii un teren, fostă pepinieră silvică, dar organele silvice nu acceptă trecerea lui în proprietatea mănăstirii.


Mănăstirea VALEA MĂNĂSTIRII

            Descriere: Biserica este construcţie din zid gros din cărămidă pe fundaţie de cărămidă. Spaţiul este compartimentat în altar, naos şi pronaos. Are şi un pridvor deschis. Altarul are absidă poligonală. Lumina o primeşte de la două ferestre aşezate în dreapta şi stânga zidului din răsărit. Se separă de naos prin catapeteasma din lemn sculptat. Naosul are absidele largi şi adânci, în fiecare absidă fiind câte două ferestre. Pe naos este o turlă deschisă cilindrică în interior, octogonală la exterior, luminată de 8 ferestre şi cu acoperişul piramidal. Naosul se delimitează de pronaos printr-un zid înalt până la boltă, care lasă o deschidere pentru circulaţie, largă cât o uşă. Pronaosul primeşte lumină de la două ferestre aflate la sud şi alte două pe zidul din nord. Ferestrele bisericii sunt din lemn, dreptunghiulare, înalte şi înguste, prevăzute cu bare metalice la exterior. Intrarea în pronaos se face prin vest pe o uşă masivă de stejar, într-un canat întărit cu bare metalice la exterior. Bolta pronaosului este semicilindrică. Pridvorul semideschis, este înalt, cu ziduri care coboară din bolta înaltă peste 3 metri. Este susţinut în faţă de 4 coloane. Are pardoseală din cărămidă. Pardoseala bisericii este din lespezi de piatră; acoperişul este cu şindrilă. Faţadele exterioare din cărămidă aparentă au 3 rânduri de cărămizi profilate în dinţi de ferestrău.

            Pictura: Pictura veche din 1544, restaurată în 1788, este ştearsă şi autorul necunoscut.

            Altele: Clopotniţa aflată la 35 m vest de biserică, este din zid la parter cu gang de intrare. Turla este din lemn, pătrată, luminată de 4 ferestre înalte. Acoperişul din şindrilă este în formă de clopot.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri