Istoricul: Vieţuitoarele mănăstirii susţin că numele de Valea Neagră este dat de satul Valea Neagră aflat la nord de biserică. Cred că-i mai plauzibil ca atât satul cât şi Mănăstirea să fi luat numele de la Valea care mărgineşte drumul de la mănăstire până jos la Canton (circa 1 km). În anul 1755 preotul Maftei din comuna Spineşti împreună cu doi călugări de la Mănăstirea Poiana Mărului au înfiinţat Schitul cu destinaţia pentru călugări. În statistică din 1809 a eparhiei Romanului, Schitul Valea Neagră nu apare, dar într-o scrisoare din 17 iulie 1844 episcopul Meletie către protoieria ţinutului Puma arată că ctitorii schitului Valea Neagră cer să se facă alegere de stareţ. Şi în anul 1936, eparhia Romanului care avea 13 schituri, menţionează în statistică şi Schitul Valea Neagră din jud. Putna. În anul 1952 Schitul este transformat în mănăstire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoşanu, printre care şi maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la schit. Mănăstirea a fost desfiinţată în 1960 în urma decretului 410/1959 şi biserica a trecut la parohia Herestrău, ca biserică de mir. Peste 8 ani, în 1968 se întoarce aici maica Petronia Ciornea şi în continuare obştea a crescut la 5 vieţuitoare, stareţă devenind maica Petronia care datorită vârstei înaintate cedează după 1993 conducerea.

            Descriere: Biserica este o construcţie din lemn pe fundaţie din bolovani de piatră legaţi cu ciment. Are formă de navă, fără turlă. Spaţiul din interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră mare la est şi una mică la proscomidie (nord). Catapeteasma din lemn de tei, poleită cu bronz, este pictată de un necunoscut. Naosul mult mai spaţios decât pronaosul primeşte lumină de la o fereastră din sud şi alta din nord. Se separă de pronaos printr-un perete din scândură care coboară de la boltă până la aproape 3 m de pardoseală şi prin cei doi stâlpi laterali cuprinşi în zid. Pronaosul are numai o fereastră pe zidul din sud. Pridvorul are câte o fereastră la sud şi nord şi câte una de o parte şi alta a uşii. Toate ferestrele din biserică sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, peste ele suprapunându-se ferestre mici (oberlihturi) terminate în arc. Între ferestre sunt grilaje metalice. Uşa de intrare fixată în peretele din vest este din lemn de brad cu grilaj metalic la exterior. Din pridvor în pronaos se intră pe o uşă de brad într-un canat, cu geam în partea superioară. Pereţii în interior şi exterior sunt căptuşiţi cu scândură de brad vopsită gri-bleu. Pardoseala este de brad. Biserica este acoperită cu şindrilă.

            Pictura: Pictura nu este executată, locul ei fiind luat de mai multe icoane din lemn.

            Altele: Clopotniţa situată la 15 m sud-vest de altar este o construcţie înaltă, cu 3 etaje. La parter este din piatră şi ciment, etajele din lemn. Etajele I şi II sunt de formă pătrată, etajul III octogonală. Etajul I are două ferestre la est, etajele II şi III câte o fereastră în fiecare punct cardinal. Este acoperită cu draniţă (şindrilă).