Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea VĂRATEC

Mănăstirea VĂRATEC

            Istoricul: Mănăstirea a luat fiinţă în 1781-1785 prin osârdia maicii stareţe Olimpiada (fiica unui preot din Iaşi), la sfatul renumitului stareţ Paisie Velicikovski de la Mănăstirea Neamţ şi cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi. La început a fost o modestă aşezare monahală, cu o bisericuţă din lemn şi mai multe chilii. În 1790 locţiitorul de mitropolit Ambrozie a mutat călugăriţele de la Schitul Topolniţa la Văratec. Înmulţindu-se numărul vieţuitoarelor, domnitorii Alexandru Şuţu, Alexandru Ioan Calimachi şi Alexandru Moruzzi acordă mănăstirii numeroase donaţii şi scutiri de taxe. La 10 iunie 1803, Mitropolitul Veniamin Costache uneşte mănăstirile Agapia şi Văratec. În 1807-1808 stareţa Nazaria semna astfel: Nazaria schimonahia stareţa sfintei mănăstiri Agapia şi Văratecul (fostă stareţă şi mai înainte a Agapiei, maica Nazaria Braşoveanca a decedat în 1814).


Mănăstirea VĂRATEC

            Descriere: Biserica Adormirea Maicii Domnului. Înălţată în 1808 de stareţa Olimpiada şi Părintele Iosif Pustnicul, primii ctitori fiind chiar maicile mănăstirii. Dar marii ctitori au fost doamna Elencu Paladi, maica Elisabeta Balş şi maica Safta Brâncoveanu, care au dăruit mănăstirii moşii. În ansamblu, construcţia bisericii îmbină elementele stilului moldovenesc cu unele influenţe arhitectonice pătrunse în Moldova la finele secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Biserica este zidită în mijlocul incintei, din piatră de râu şi cărămidă, cu ziduri groase de 1 m, la început cu patru turle, din care două din lemn au ars în 1900. Este o clădire mare, în formă de cruce, cu spaţiul interior împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul, spaţios, este luminat de o fereastră aşezată la est. Catapeteasma din lemn, are şase coloane spiralate, ornamentate cu icoane mari argintate şi cu sculptură aplicată. Naosul, foarte spaţios, primeşte lumină de la două ferestre aşezate în abside şi câte una la sud şi nord, fixate în ziduri la limită cu pronaosul. Se delimitează de pronaos prin patru coloane cu capitelii sculptate. Acestea susţin zidul ce coboară 3 m de la boltă spre pardoseală. Pe naos este o turlă deschisă de formă cilindrică, atât în interior cât şi în exterior, luminată de două ferestre. Pronaosul, mai puţin spaţios decât naosul, are un balcon (cafas) susţinut de patru stâlpi din zid, luminat de câte o fereastră la sud şi nord. Pridvorul luminat de două ferestre aşezate la vest, are intrarea prin partea sudică, dintr-un alt mic pridvor construit mai târziu, cu intrarea prin vest. Ferestrele din altar, naos şi pronaos sunt din lemn, duble, mari, dreptunghiulare, cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul mic, luminat de trei ferestre mici aşezate la sud, are o uşă simplă din lemn, în două canaturi, dar în pridvorul principal se intră pe o uşă masivă întărită metalic, pe o uşă asemănătoare intrându-se din pridvor în pronaos. La intrarea în pronaos, pe stânga, odihnesc rămăşitele pamânteşti ale schimonahiei Nazaria, prima stareţă care a ctitorit actuala biserică, decedată în 1814, iar pe partea dreaptă sunt rămăşitele pamânteşti ale lui Iosif Pustnicul, primul duhovnic şi ctitor al mănăstirii Văratec, decedat la 25 decembrie 1828. Pardoseala în biserica şi în pridvor este din parchet. Biserica este acoperită cu tablă.


Mănăstirea VĂRATEC

            Pictura: Realizată în 1841 şi s-a refăcut în 1882 de pictorii T. Ioan şi D. Iliescu. În anii 1968-1969 pictura a fost din nou spălată şi întărită de pictorul Arintiu Avachian şi ajutoarele sale D. Guriţă, G. Popescu, G. Salagian, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Teoctist, cu pornirea şi stăruinţa maicii Pelaghia Amilcar, stareţă a întregului sobor, şi cu obolul credincioşilor.


Mănăstirea VĂRATEC

            Altele: Clopotniţa, amplasată la 80 m est de biserică, este o construcţie din zid masivă, cu gang de intrare şi două etaje în formă pătrată. Are acoperişul în formă de mitră arhierescă. La primul etaj se află paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae. Clopotniţa este cuprinsă în corpul de chilii, care se continuă în dreapta şi stânga ei, fiind cea mai lungă clădire a mănăstirii. Clădirile mai mici din sud, aflate în spatele clădirii-palat din apropierea bisericii, au verande şi sunt acoperite cu tablă de zinc. Celelalte clădiri aflate în jurul bisericii au cerdacuri susţinute de stâlpi de lemn sau din piatră. Împrejmuirea incintei este din zid de piatră înalt de 4-5 m.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri