Istoricul: Acest sfânt locaş, a fost construit prin strădania vrednicului Protosinghel Macarie Gusca, între anii 1905 şi 1907. S-a sfinţit de PS Timotei Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul.

            Descriere: Biserica este din zid, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stâlpi din lemn amplasaţi în mijlocul spaţiului, aceştia susţinând şi balconul pentru cor. Pridvorul este despărţit de pronaos prin doi stâlpi din zid, de dimensiuni apreciabile. Catapeteasma este din lemn fin sculptat ca un filigran. Având unele colonete din lemn, care despart uşile şi icoanele din mijloc. Vopsită cu argintiu, lasă impresia unei orgi. Pe uşa de la intrarea în pridvor sunt sculptate icoane pe ambele feţe. Are două turle mari pe pridvor şi două pe naos (turle oarbe). Tot interiorul este luminat de ferestre mari. Pardoseala este mozaicată. Acoperişul e din tablă galvanizată. Faţadele exterioare sunt simple, văruite în alb, iar soclul este vopsit într-o culoare închisă.

            Pictura: S-a făcut prin grija ÎPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, şi prin osârdia Ieromonahului Olivian Bindiu, duhovnicul aşezământului monahal, protopop al Reşiţei fiind pr. Vasile Petrică. A fost executată după renovarea bisericii, în anul 1984, de pictorul Florică Lepădat.

            Altele: Aşezământul n-are clopotniţă, clopotele fiind instalate în podul bisericii.