Istoricul: Tradiţia consemnată în unele manuscrise vechi spune ca un anume sihastru, Agapie, împreună cu câţiva ucenici, s-a retras de la Mănăstirea Neamţ pentru o viaţă de austeră isihie şi a ridicat, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, un schit modest, din lemn. De la acest sihastru şi-au luat numele Schitul şi Mănăstirea Agapia, munţii din jur, pârâul, satul şi comuna, care erau proprietăţi ale mănăstirii. Prima menţiune documentară e făcută de hotărnicia lui Ilieş Vodă, în anul 1437, prin care se stabileşte hotarul între Mănăstirea Agapiei şi Mănăstirea Neamţ, cu care se învecina. Un document de la 12 iulie 1464, îl aminteşte pe Ieromonahul Arsenie, egumenul Agapiei, într-o dispută cu Cetatea Neamţului pentru o casă cu livadă din Târgul Neamţului. Un alt document, din 1498, îl menţionează pe Isaia, egumenul Agapiei, care a avut gâlceava cu Cetatea Neamţului pentru un munte de hotar. Agapia este pe lista mănăstirilor din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pe când avea 15-20 de călugări. Acestea sunt dovezi că Agapia a existat de-a lungul secolului al XV-lea.

            Descriere: Biserica este o construcţie din lemn, pe fundaţie de piatră, în formă de cruce. Spaţiul din interior este împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la est. Catapeteasma este din lemn de stejar frumos sculptat. Naosul are absidele foarte pronunţate şi este luminat de câte o fereastră la sud şi la nord. Pe naos este turla deschisă, cilindrică, luminată de patru ferestre. Naosul se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali, cuprinşi în ziduri, ce susţin arcada pe care se reazemă turla. Pronaosul este luminat de două ferestre la sud şi alte două la nord. Din pridvor se intră în pronaos printr-o uşă simplă din lemn, în două canaturi, cu geamuri în partea superioară. Pridvorul, închis, este luminat de două ferestre la vest. Toate ferestrele sunt duble, din lemn, dreptunghiulare, terminate în arc, cu grilaje metalice la exterior. Intrarea se face prin sud, pe uşă din lemn de stejar, sculptată în exterior, înfăţişându-i pe Cuviosul Agapie, Sfânta Cuvioasa Teodora, Sfânta Cuvioasa Paraschiva, pustnicul Eufrosin iar în interior pe Sfântul Rafael, Sfântul Partenie şi Petru Rareş. Uşa este dublată de o alta uşă masivă, întărită metalic, care în exterior are sculptat pe Sfântul Nicodim. Biserica este tencuită în interior şi pictată, iar în exterior este căptuşită cu draniţă. Pardoseala este din parchet. Acoperişul, cu draniţă, are streaşină foarte largă.

            Pictura: A fost executată în tehnică frescă, între 17 august 1992 şi 10 iulie 1994, de Arhimandritul Vartolomeu Florea şi de ucenicii săi, din Mănăstirea Sihăstria. În pridvor sunt pictaţi Sfântul Chiriac de la Tazlau, Sfântul Cuvios Daniil Sihastru, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ; pe peretele vestic: Sfântul Cuvios Zosim, Sfânta Cuvioasa Maria Egipteanca; peretele sudic: Sfântul Cuvios Simeon de la Pângăraţi, Sfântul Cuvios Chiriac de la Pângăraţi, Sfinţii Arhangheli Gavriil în dreapta uşii şi Mihail în stânga uşii, la intrarea în pronaos. Pe plafonul pridvorului se află Maica Domnului şi Domnul Iisus Hristos. În pronaos, în partea de jos a pereţilor din nord, de jur-împrejur sunt pictaţi sfinţi, iar în partea superioară, scenele: Ruga Maicii Domnului, Iisus cu Petru pe mare, Samarineanul milostiv, Vindecarea femeii gârbove. Pe peretele din sud Vindecarea Slăbănogului, Vindecarea Orbului, Vorbirea Mântuitorului cu Samarineanca şi Duminica Sfântului Apostol Toma. Pe peretele din vest se află Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Schimbarea la Faţă (în centru), Naşterea Maicii Domnului şi foarte sus Adormirea Maicii Domnului.

            Altele: Clopotniţa este amplasată la 15 m sud-est de altarul bisericii. Parterul (inclusiv gangul) este o construcţie din zid. Etajul întâi, unde se află o chilie, şi etajul doi, pentru clopote, sunt din lemn. Acoperişul cu şindrilă este în formă rombică.