Istoricul: În Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România, vol. I Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), întocmită de Nicolae Stoicescu, se menţionează că Schitul din Râpa Bradului (secolul al XVIII-lea) a fost reclădit de Ieromonahul Sava în 1784 şi că biserica a fost zugrăvită în 1786. A fost metoc al Episcopiei Râmnicului, aşa cum stă scris şi în actele de hotărnicie ale moşiilor Iezerul, Bradul şi Sărăcineşti.

            Descriere: Biserica este zidită în formă de corabie cu interiorul compartimentat în altar, naos şi pronaos. Are şi un pridvor deschis, susţinut de şase stâlpi din zid de cărămidă şi piatră. Plafonul schitului şi peretele dinspre pronaos sunt pictate. Catapeteasma este din zid. Naosul este luminat de două mici ferestre, dar pronaosul n-are ferestre şi deci interiorul este întunecos.

            Pictura: Executată în frescă de Popa Dimitrie zugrav în anul 1784, aşa cum arată însemnarea de pe peretele ce desparte naosul de pronaos, s-a păstrat bine în forma ei originală, până în zilele noastre. În Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România este menţionată ca dată a executării picturii anul 1786, dar considerăm mai reală însemnarea lăsată de zugrav pe perete, adică 1784. În interiorul bisericii sunt pictaţi ctitorul, Ieromonahul Sava, şi colaboratorii săi, Episcopul Filaret cu logofătul Gheorghe.

            Altele: În partea de nord, lângă clopotniţa, este şi o casă mică, acoperită cu sită.