Istoricul: Mănăstirea datează de pe la 1450, fiind singura din părţile Zarandului cu atestare documentară şi care a durat cel mai mult în timp. Biserica a fost ridicată din piatră şi cărămidă. A trecut prin multe faze de distrugere, ca incendii sau bombardamente. Părăsită prin 1784, şi-a încetat activitatea odată cu răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan. Cercetările arheologice conduse de prof. Adrian Rusu din Cluj au atestat existenţa mănăstirii pe locul în care se construieşte acum din nou. S-au găsit, cu acest prilej, obiecte cu valoare istorică, şi acestea au fost expuse la muzeul din Cluj.

            Descriere: Biserica mănăstirii Crişan este o construcţie din zid, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos şi pronaos. Aceasta are şi un mic pridvor închis pe părţile laterale. Uşa de intrare în pronaos este din lemn de stejar, frumos sculptată. Catapeteasma este din lemn sculptat, în partea superioară având o ramă din zid. În biserică nu este evidenţă delimitarea naosului de pronaos. În pronaos se află un balcon sustinut de doi stâlpi din zid.Biserica are o turlă mare octogonală, deschisă pe naos, cu opt ferestre ale căror geamuri sunt pictate, şi o turlă pe pronaos, care, până la construirea unei clopotniţe, a servit şi pe post de clopotniţă.

            Pictura: Pereţii exteriori au în partea superioară un brâu discret, deasupra căruia sunt firide ce găzduiesc chipuri de sfinţi. O firidă mare se află în partea de apus a pridvorului; în aceasta sălăşuieşte icoană pictată în frescă cu Nasterea Maicii Domnului - hramul.