Istoricul: În 1834 căminarul Mihail Darvari şi soţia sa Elena, din familia Buzeştilor, au cumpărat terenul de la familia Bădeanu, ctitorii bisericii Icoanei şi au construit o biserică micuţă fără turla cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Peste un an (1835) Schitul a fost populat cu 12 călugăriţe de la mănăstirile din Ciorogârla şi Pasărea, invitate aici de ctitorii bisericii şi astfel a luat fiinţa Schitul pentru maici având şi un preot slujitor. Pentru întreţinerea schitului şi a maicilor au înzestrat Schitul cu 4 imobile în Bucureşti care au fost menţinute şi în condiţiile ultimilor 37 ani, când Schitul a devenit după 1959 biserică de mir.

            Descriere: Biserica este construită din zid de cărămidă în formă de cruce şi în stilul arhitectural oltenesc-muntenesc. Este o biserică micuţă, foarte curat întreţinută. Este compartimentata în altar*, naos şi pronaos. Naosul este delimitat de pronaos prin stâlpi laţi, uşor ieşiţi din ziduri, fiind ca o continuare până la pardoseală, a arcadei puternice care susţine bolta. Catapeteasma este din lemn, ornamentată cu o sculptură fină şi o pictură foarte frumoasă. Turla este pe naos, deschisă în formă octogonală, cu ferestre înalte. În exterior, într-o parte şi alta a ferestrelor sunt coloane de zid văruite în alb, ca tot exteriorul turlei. Biserica are şi un pridvor închis care face practic corp comun cu restul suprafaţei, având legătură cu pronaosul printr-o deschidere mare, în spaţiul lui credincioşii asistând la slujbă ca şi când ar fi în spaţiul din pronaos sau naos. Este la fel de frumos pictat ca şi întregul spaţiu al bisericii. Are două intrări prin apus şi sud, prin uşi din lemn în două canaturi ornamentate cu sculptură frumoasă în filigran şi cu ancadramente în piatră. Se foloseşte intrarea din partea sudică. Pridvorul este susţinut în faţă (vest) de 4 coloane cu capitele şi bază ornamentate cu sculptură.

            Pictura: A fost executată în frescă în anul 1934 de pictorul Keber. În anul 1967, prin donaţiile credincioşilor, a fost spălată şi restaurată. Clopotniţa este la 15 m sud de altar, din zid, cu etaj, având la parter o chilie folosită pentru vânzarea de obiecte bisericeşti. Are un brâu torsionat la circa 80 cm sub cornişe, acesta ca şi restul faţadelor fiind văruite în alb.

            Altele: Curtea este mică, are alei şi trotuare pavate, iar în partea de sud (la stradă) este împrejmuită cu zid înalt de cărămidă văruit în alb. La sud de pronaos, în marginea aleii ce vine de la stradă, este un tei secular, iar în dreapta lui o fântâna pentru irigat parcul şi potolirea setei credincioşilor pe timpul căldurilor de vară.