Istoricul: Tradiţia orală şi unele cercetări arată că încă din anul 1200, a existat aici o mănăstire care a dispărut, cu timpul. Denumirea locului face să se creadă că aici a existat şi sediul Episcopiei din acea vreme. Actuala biserică a fost construită de armată în anul 1936. Dar tencuielile interioare şi exterioare le-a făcut Episcopia după anul 1980. În 1998 primăvara, Episcopia Oradea a hotărât înfiinţarea mănăstirii cu obşte de maici. Primul nucleu de formare a obştii este adus de la Mănăstirea Sfintei Cruci - Oradea, iar duhovnicul mănăstirii, Ieromonahul Teotim Popa, de la Mănăstirea Stâna din Vale. Mănăstirea tine de centrul eparhial.

            Descriere: Biserica este construcţie din zid, stil bizantin (în formă de cruce). Are altar, naos, pronaos şi un mic pridvor închis. Intrarea în pridvor se face prin partea nordică, pe o uşă din lemn, în două canaturi. Pridvorul deschis este susţinut în faţă de patru coloane. Acesta urmează să fie prelungit spre şosea. Altarul (aşezat la sud şi nu la est cum este normal) este luminat de cinci ferestre amplasate pe zid la înălţime. Naosul, cu absidele largi şi adânci, este luminat de şase ferestre la vest şi şase în est, în forma de cruce, pronaosul cu spaţiul mai mic faţă de naos este luminat de câte douăferestre mici pe fiecare parte, la fel de mici ca cele din naos.

            Pictura: În interior, biserica a fost retencuită şi pictată în tempera.

            Altele: Cam la 70 m în spatele altarului este un corp de chilii lung de 20 m, construit din zid, cu parter şi etaj. La parter are o verandă deschisă, susţinută de coloane din zid, legate prin arce, iar la etaj un cerdac din lemn susţinut de stâlpi din lemn, mărginit de un grilaj din lemn, deasupra căruia sunt aşezate ghivecele cu flori. La parterul acestei clădiri sunt trapeza şi bucătăria, la etaj chiliile. Clădirea este acoperită cu ţiglă. Construcţia acestui corp a fost începută în 1998.