Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Schitul ÎNĂLŢAREA DOMNULUI – MESTECĂNIŞ

            Istoricul: În zonă n-a existat viaţă monahală în trecutul apropiat, dar după revoluţia din 1989 credinciosul Ioan Dranca, împreună cu soţia sa Aurica, din satul Mestecăniş, au iniţiat înfiinţarea unui schit cu obşte de călugări. Lor li s-au asociat şi alţi membri ai familiei. Sora sa, Reveca Iacoban, a donat terenul pentru construirea complexului monahal. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a aprobat înfiinţarea schitului şi în 1992 a fost sfinţit locul pentru turnarea fundaţiei bisericii. Până în 9 septembrie 1993, data când a sosit Protosinghelul Daniel Leonte, numit stareţ de către Arhiepiscopie, credinciosul Ioan Dranca s-a ocupat de proiect, de organizarea şantierului, a turnat fundaţia bisericii şi a ridicat corpul pentru chilii până la primul etaj. A fost ajutat o perioadă de părintele Protosinghel Vichentie Bobaice care nu s-a prins locului. După 9 septembrie 1993, stareţul Daniel Leonte, ajutat de tânărul monah Gavriil Dranca, fiul ctitorului, a continuat lucrările, terminând biserica, corpul pentru chilii, clopotniţa, paraclisul, clădirea gospodăriei anexe, preocupându-se şi de popularea schitului cu vieţuitori. În anul 2000, noul stareţ, Ieromonahul Gavriil Dranca, a realizat instalaţia de curent electric, cu stâlpi pentru transportul energiei implantaţi pe o distanţă de peste 3 km peste deal, prin pădure, dinspre Iacobeni. Tot părintele stareţ s-a ocupat şi de construcţia trapezei de vară în care iau masa credincioşii la sărbători şi în mod special la hramul mănăstirii, precum şi a unei clădiri mai mici pentru stăreţie, trapeză, bucătărie şi un salon de primire.

            Descriere: Biserica terminată şi sfinţită în 1995, este o construcţie din bârne de lemn, pe fundaţie de beton, în formă de cruce. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de patru ferestre aşezate pe peretele din răsărit, două în stânga şi alte două la dreapta peretelui. În dreapta altarului este adăugată o cameră pentru veştmântărie. Catapeteasma este din lemn de brad nesculptat, dar înzestrată cu o frumoasă pictură. Naosul cu absidele poligonale, largi şi profunde, este luminat de câte două ferestre aşezate pe fiecare absidă. Pe naos este o turlă mare deschisă, octogonală, cu baza pătrată, luminată de opt ferestre şi cu acoperişul în formă de clopot. La răsărit de turlă, pe altar, este un turnuleţ luminat de trei ferestre câte una la nord, sud şi est. Pronaosul primeşte lumină de la două ferestre aşezate la sud şi alte două la nord. Pe pronaos, în apropierea pridvorului, este o turlă mică înfundată, pătrată, luminată de o fereastră la nord şi alta la sud. În pridvorul închis, care are şi balcon, se intră prin nord pe o uşă din lemn de stejar, în două canaturi, sculptată atât în exterior cât şi în interior. O cameră mică pentru obiectele bisericeşti oferite la vânzare se află în partea de sud a pridvorului. Lumina o primeşte de la o fereastră mare, aproape pătrată, aşezată pe peretele vestic. Ferestrele din altar, naos şi pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, înalte şi de 75 cm lăţime. Geamurile de pe mijlocul lor, colorate, formează o cruce. În interior, pereţii sunt îmbrăcaţi, în scândură lambriuri. Pardoseala este din duşumea de scândură,iar acoperişul este cu tablă zincată.

            Altele: Clopotniţa, construită la 20 m nord-vest de biserică, este din lemn, cu gang de intrare în incintă şi porţi de lemn în faţă. Are o turlă pătrată, acoperită cu tablă. În acelaşi corp cu clopotniţa, în partea stângă (nord), este construit paraclisul din lemn, care are altar şi naos, fiind acoperit cu tablă de aluminiu. Imediat în dreapta clopotniţei este trapeza de vară, din lemn, acoperită cu tablă. La 50 m nord de biserică se află corpul de chilii, clădire din lemn tencuită şi zugrăvită, lungă de 20 m şi lată de 10 m. Are verandă închisă la parter şi cerdac susţinut de stâlpi din lemn la etaj, mărginit de un grilaj de scândură de 80 cm înălţime. Clădirea orientată perpendicular pe biserică este acoperită cu tablă. În continuarea corpului de chilii s-a construit din lemn, o clădire mai mică de 5 m lăţime şi 14 m lungime, parter şi mansardă cu cerdac la parter. Este acoperită cu plăci de azbociment. Clădirea va adăposti trapeza, bucătăria, un salon de primire şi stăreţia. La 20 m de această clădire este construcţia pentru gospodăria anexă a schitului, ridicată din lemn şi acoperită cu plăci de azbociment. Incinta spaţioasă este împrejmuită cu gard de ulucă, acoperit cu plăci de scândură. Accesul se face pe dale de beton mărginite de straturi de flori şi arbuşti, în rest fiind multă iarbă (păşune şi fâneţe).



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri