Istoricul: Schitul a fost ctitorit de Istrate Oancea din Bucureşti şi sfinţit la 7 iunie 1936. Este format dintr-o bisericuţă din lemn, o clădire parter şi etaj cu 6 camere pentru credincioşi şi alta cu 4 camere pentru maici. Prin actul de donaţie care mai cuprindea şi 3 ha teren arabil, 7 ha pădure şi fâneaţă, pe care avea şi o baltă de peşte din moşia Argeaua, solicită ca Schitul să aibă independenţă şi ca el să aibă dreptul la bătrâneţe să locuiască în casa destinată credincioşilor atât timp cât va dori. Se obligă ca atât el cât şi fiica lui adoptivă Georgeta Istrate Oancea, după încetarea sa din viaţă, să plătească lunar un preot cu 300 lei şi două maici cu câte 150 lei, dar condiţiona ca slujba la schit să fie după tipicul mănăstiresc, iar la slujbe să fie pomenită întreaga familie, atât viii cât şi morţii.

            Descriere: Bisericuţa este o construcţie din lemn tencuită în interior şi exterior în formă de cruce cu dimensiuni de 7,5 x 5 m. Altarul are o fereastră în faţă şi una mică pe stânga. Catapeteasma este de zid. Naosul luminat de o fereastră pe fiecare parte a zidului.

            Pictura: În naos pe stânga altarului este pictat Sf. Mare Mucenic Dimitrie, iar pe dreapta Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Pe pronaos este o turlă oarbă în formă hexagonală. Pe peretele din stânga în pronaos este pictat Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, pe dreapta Sf. Ioan Botezătorul. În dreapta uşii pe peretele interior este pictat Sf. Apostol Petru, pe stânga Sf. Apostol Pavel. Pe centrul plafonului cât cuprinde naosul şi pronaosul este pictat Domnul Iisus Hristos, restul plafonului fiind vopsit în albastru prevăzut cu stele albe.

            Altele: Clopotniţa din lemn acoperită cu tablă se află în faţa altarului.